In asteptarea Anului Nou si a unui 2022 poate mai bun si mai bland cu noi nu ar strica sa stim ceva mai multe despre ce inseamna sarbatorirea anului nou si de cand am inceput sa celebram anul nou fix pe 1 ianuarie. Desi s-ar putea sa para ciudat, anul nou nu era sarbatorit mereu pe 1 ianuarie. Datele s-au mai schimbat, ba a fost in martie, ba la final de an, cu o saptamana inainte de 1 ianuarie, ba s-a anulat data de 1 ianuarie si s-a revenit la 1 martie. Cu toate astea venirea Anului Nou a fost mereu motiv de bucurie si de sarbatoare si lumea s-a distrat si a stiut sa intampine noul an intr-o atmosfera perfecta, adaptata vremurilor traite…
Multa lume nu se gandeste atunci cand sarbatoreste Anul Nou pe 1 ianuarie. Unii cred ca asa a fost dintotdeauna, altii se gandesc doar la distractie si la inca un eveniment in care se pot distra si se pot simti bine. Istoria din spatele celebrarii Anului Nou la 1 ianuarie in fiecare an e una destul de tumultoasa si de complicata, cu accente usor dramatice.
Sarbatorirea Anului Nou nu a fost mereu in luna ianuarie, pe 1 ianuarie. Cele mai vechi atestari documentare ale sarbatoririi anului nou sunt din Mesopotamia, anul 2.000 i.d.Hr. In acele vremuri Anul Nou era sarbatorit in jurul echinoctiului de primavara, la jumatatea lunii martie. Culturile antice vechi foloseau si alte date legate de sezoane si de trecerea de la un anotimp la altul. Egiptenii, fenicienii, persii sarbatoreau noul an la echinoctiul de toamna, in vreme ce grecii il celebrau la solstitiul de iarna.
Primele calendare romane aveau prima zi din noul an pe 1 martie. Calendarul de atunci avea doar zece luni si incepea mereu cu martie. Inceputul anului in martie se reflecta in continuare in numele lunilor anului. Lunile septembrie-decembrie erau pozitionate in trecut pe locurile 7-10 in calendar, septem, in latina e sapte, octo e opt, novem e noua, decem e zece.
Luna ianuarie a devenit prima in calendare si 1 ianuarie reprezenta inceputul anului de abia in Roma anului 153 i.d.Hr. Luna nici macar nu exista conceptual pana in jurul anului 700 i.d.Hr., cand al doilea rege al Romei, Numa Pontilius, a adaugat lunile ianuarie si februarie in calendare.
Mutarea surpriza din martie in ianuarie pentru noul an a venit ca urmare fireasca a inceputului anului civil, luna in care cei doi consuli romani isi incepeau perioada de stapanire ce dura 12 luni. Insa nu era ceva foarte strict in privinta lunii ianuarie, uneori anul nou se mai celebra si in martie.
In 46 i.d.Hr., Iulius Cezar a introdus un nou calendar, solar, o imbunatatire adusa calendarului roman antic, care era unul lunar, cu multe erori observate de-a lungul anilor. Calendarul iulian a impus anul nou inceput la 1 ianuarie, iar pentru lumea romana aceasta data a ramas una de capatai si se respecta cu sfintenie.
Europa Medievala nu prea se impaca deloc cu celebrarea noului an, totul era considerat o sarbatoare pagana si necrestina, asa ca in cadrul Consiliului din Tours s-a abolit in 567 data de 1 ianuarie ca inceput de an nou. Anul nou se celebra atunci pe 25 decembrie in europa crestina medievala, cand se credea ca a avut loc Nasterea Domnului. Dar se mai sarbatorea si pe 1 martie, pe 25 martie si de… Paste.
Din 1582 am revenit la celebrarea noului an pe 1 ianuarie. Multe tari catolice au adoptat calendarul gregorian imediat, tarile protestante au mai asteptat pana sa il recunoasca. Britanicii l-au adoptat de abia in 1752, pana atunci imperiul britanic si coloniile americane sarbatoreau anul nou tot in martie… De atunci am avut in fiecare an, pe 1 ianuarie, revelionul si inceputul noului an.
Si odata cu noul an sarbatorit pe 1 ianuarie au venit si traditiile si superstitiile tipice unui nou inceput. De exemplu, avem rezolutiile, promisiunile facute la inceput de an. Primii care au facut asa ceva au fost babilonienii. Crestinii credeau in trecut ca prima zi din an ar fi trebuit folosita pentru reflectare la greselile din trecut si pentru rezolvarea problemelor pentru imbunatatirea vietii din anul ce tocmai incepe.
Artificiile sunt nelipsite de la Anul Nou. Si ele vin din vremuri stravechi, antice, cand zgomotul si focul se foloseau pentru a alunga spiritele rele si pentru a aduce noroc. Chinezii au venit cu ideea de foc si zgomot, inventand artificiile atat de indragite si de urmarite de revelion.
Nici numaratoarea inversa nu a fost uitata si de la an la an am inventat noi si noi modalitati de o a afisa si a tine cont de ultimele secunde din anul ce urmeasa sa ramana in urma noastra.
America Latina are o traditie interesanta care e intalnita si in alte parti ale lumii de Anul Nou. Se arunca apa de la fereastra, cu caldarea, ca sa aiba loc o curatire si o regenerare, sa lasi cumva trecutul si anul vechi in spate si sa te gandesti cu speranta la noul an ce sta sa inceapa.
Si daca tot suntem la traditii si superstitii ciudate, in Grecia se atarna ceapa multa la usa in Ajun de Anul Nou pentru a simboliza renasterea si inceputul anului nou „cu forte proaspete”. Pe 1 ianuarie parintii isi „lovesc” copiii cu ceapa, in zona fruntii, pentru a avea un an prosper si bun pe parcursul celor 12 luni ce urmeaza.