Randamentul la locul de munca depinde mult si de echilibrul dintre viata personala si cea de la job. Daca muncesti si nu mai ai timp de nimic nu vei reusi sa faci mai nimic pentru tine si vei fi obosit, iar asta se va reflecta si in rezultatele de la locul de munca.
Un echilibru intre viata personala si cea profesionala este de dorit mai ales daca tinzi spre o economie puternica, solida, care se dezvolta in directia cea buna. In lume sunt deja cateva tari unde poti spune ca nu muncesti pana la epuizare si ai suficient timp sa te ocupi si de viata personala.
Ce si doreste orice angajat? Sa mai aiba timp si de el, fireste. E bine sa lucrezi, sa te implici, dar cand jobul devine a doua ta casa deja avem o problema. Mai e nevoie si de „me time”, de o perioada in care sa te relaxezi si sa poti petrece cat mai multe momente frumoase alaturi de familie, de prieteni.
Multe tari au trecut de ceva timp la o „echilibrare” a perioadelor de munca si a celor de relaxare, de vacanta, tocmai pentru a da o sansa oamenilor sa aiba un randament foarte bun si sa ajute si economia in felul asta, indirect.
S-a constatat, adesea, ca un angajat care reuseste sa mai aiba si timp pentru el va rezista mai bine la indeplinirea sarcinilor complexe si va avea toate sansele sa faca performanta. In ce tari poti trai ca sa ai un echilibru intre viata personala si cea profesionala? Iata doar cateva exemple in randurile ce urmeaza.
Canada. Nu e o tara perfecta cand vine vorba de echilibrul intre viata personala si cea profesionala, dar in Canada avem doar un procent de 4% dintre angajati care stau prea mult la lucru, in comparatie cu SUA, unde procentul ajunge si la 11%.
Canadienii angajati in diverse sectoare au si vacanta obligatorie platita, care variaza de la o zona la alta dar exista. Barbatii din aceasta tara petrec 146 de minute pe zi gatind, facand curatenie, in vreme ce femeile petrec 248 de minute pe zi ocupandu-se de diverse treburi casnice. Plus ca ajuta mult si clima de acolo, frigul e o problema in timpul iernilor lungi, asa ca randamentul trebuie imbunatatit cumva.
Danemarca. In Danemarca lucrurile stau foarte bine, din orice fel de perspectiva le-ai privi. Mai putin de 2% dintre angajati ajung sa petreaca mult timp la munca, sa stea peste program. Danezii au timp de dormit, de mancat, de ingrijire personala, de relaxare si asta in fiecare zi. Munca in weekend e ciudata in Danemarca si nu prea se practica, se merge pe ideea ca familia daneza trebuie sa aiba timp sa se adune la final de zi si sa petreaca timp impreuna.
Danezii sunt fericiti, sunt multumiti cu viata pe care o au si nu ar schimba nimic din ceea ce fac. Fiecare danez incearca sa lucreze in timpul acordat cat poate el de bine si sa nu se streseze prea tare. De altfel danezii nu sunt asa de stresati ca noi, romanii, pentru ca au invatat cum sa abordeze munca, cu ceva mai multa detasare.
Brazilia. Daca vrei vacante multe si cat mai putine zile de munca mergi in Brazilia. Aici poate lucrezi si peste program, dar o faci destul de rar, insa cand vine vorba de vacante „ce-i alt tau e pus deoparte”. Brazilienii au 30 de zile de vacanta minim pe an si 11 zile de sarbatori nationale.
Asa ca viata de familie si cea profesionala ajung sa se impleteasca perfect, echilibrul obtinut e unul excelent pentru o viata linistita, fara stres. In Brazilia munca e respectata, angajatul are perioade de concediu, dar si perioade cand trebuie sa „traga” pentru a putea sa se bucure de viitoarea vacanta si de salariile oferite, destul de mari.
Suedia. In Suedia, daca ai un copil, ai din start 240 de zile libere si platite. Barbatii beneficiaza de ele, nu mai lucreaza in perioada respectiva si se ocupa doar de micuti. 13 luni se pot imparti intre ambii parinti si pot fi folosite pentru stat acasa cu micutii.
Orele petrecute la munca nu presupun si stat peste program, in Suedia se respecta programul de lucru si dreptul angajatului la odihna si la viata de familie. Programul de lucru e sfant in Suedia, asa ca se va respecta indiferent de firma in care activezi. Suedezii se bucura de politici foarte bine gandite in privinta parintilor, nimeni nu sta cu frica pierderii locului de munca si toti au dreptul la concediile pentru cresterea copiilor, indiferent unde lucreaza sau cu ce se ocupa zi de zi.