Timiditatea e mai greu de gestionat cand esti adult

In copilarie, timiditatea este ceva normal. Mai toti copiii sunt timizi, isi pun manutele la ochi, se inrosesc, nu vorbesc cu oameni straini, pe care nu ii cunosc, nu pot sa se exprime in public.

Timiditatea e mai periculoasa in viata de adult sau de adolescent, atunci cand poate infuenta interactionea sociala normala si poate avea efecte nedorite in plan personal sau profesional. De multe ori timizii se descurca foarte greu in viata, nu reusesc sa aiba nici joburile pe care si le doresc, nici un grup mare de prieteni alaturi de care sa se simta bine.

Dar timiditatea poate fi invinsa daca stii ce tehnici sa aplici, cum sa treci peste tot ce simti si peste trairile generate de timiditate.

Timiditatea e sinonima cu neincrederea in sine. Psihologii o catalogheaza ca fiind un sentiment de teama, o lipsa acuta de incredere, o jena care apare mai ales atunci cand persoana timida se afla aproape de cineva, cand este abordata de persoane, cand apar situatii noi. E insotita de un disconfort destul de mare, de inhibitie, ea interfereaza de multe ori cu scopurile personale si profesionale.

Pana la urma, timiditatea este doar o forma de centrare pe sine, te preocupa doar gandurile proprii, te gandesti la sentimentele tale, la reactiile fizice. In cazuri extreme intalnim fobia sociala la timizi, moment in care timidul nu va mai relationa deloc cu nimeni de teama sa nu se faca de ras sau sa fie criticat, sa nu apara situatii noi, pe care nu le poate controla. Timiditatea e permanenta sau poate fi situationala, apare doar cand intervine performanta sociala. Indiferent ce fel de timiditate dezvoltam, ea se manifesta la orice nivel, de la cel cognitiv la cel fiziologic sau comportamental.

Factorii declansatori ai timiditatii sunt simplu de reperat in realitatea din jurul nostru. Figuri autoritare, interactiuni cu alte persoane de sex opus, strainii sau intimitatea, interactiunea cu diverse grupuri, actiuni sociale nestructurate, iata doar cateva exemple relevante. Mai putem avea o timiditate cu origini genetice, timiditate influentata de mediul in care s-a dezvoltat o persoana.

Si odata ce ai dezvoltat o forma oarecare de timiditate te simti izolat, singur, te autoizolezi de cate ori poti, apare si depresia sau anxietatea. Uneori oamenii care sunt foarte timizi incearca sa isi depaseasca timiditatea prin consum de alcool sau cu substante halucinogene, insa nimic din toate astea nu trateaza timiditatea la modul real. Pot fi doar solutii de moment, dar nu rezolva absolut nimic, timiditatea revine cand trece efectul substantelor respective.

Ce putem face sa gestionam mai bine timiditatea si sa ii anulam cat putem din efectele negative?

Planificarea e importanta. Timiditatea, spre deosebire de introversiune, care se manifesta prin tacere si rezervare, este caracterizata de o tendinta destul de puternica de observatie critica dusa la extrem. Intervine o teama puternica de orice evaluare din exterior, ceea ce duce la ore in sir petrecute in incercarea de a gasi o cale de a nu face nimic gresit.

Pentru reducerea anxietatii asociate cu timiditatea e bine sa petrecem mai mult timp gandindu-ne la ce putem face ca o situatii viitoare sa fie un succes. Gandim un plan si o strategie pentru a avea mereu control asupra interactiunii cu altii. Cea mai buna si mai simpla metoda prin care poti sa faci fata unor situatii in care intervine timiditatea este confruntarea cu propriile temeri. E important sa simtim ca suntem in control mereu si asa vom tine departe timiditatea.

Curiozitatea in privinta altora. Dale Carnegie spunea intr-una din lucrarile sale: fii interesat cu adevarat de altii. Carnegie a luat ca punct de reper opera psihologului Alfred Adler, care preciza: indivizii care nu sunt interesati de semenii lor vor avea cele mai multe dificultati in viata.

In realitatea in care traiesc timizii asta se traduce prin incercarea de a te concentra pe altii si nu asupra propriei persoane. Fii curios in privinta altora, afla cine sunt, de ce au ajuns acolo, ce ii pasioneaza, ce le place si ce nu. Asa poti sa porti discutii cu alti oameni din jur, toti vor avea cate o poveste de spus, una personala. Asculta si nu intrerupe interlocutorul. Ca sa fii cel mai interesant si mai preocupat din camera trebuie sa fii atent la interesele altora.

Rolurile. Cine sunt timizii? Poate te gandesti ca sunt acei oameni care nu prea reusesc in viata, care nu au cariere asa de importante. Te inseli. Timizii ii gasim printre medici, avocati, profesori, oameni de afaceri de succes. Toti spun la unison ca nu au nicio problema la munca, acolo unde au un rol, dar ca devin timizi si concentrati pe sine odata ce nu mai au acest rol si sunt acasa sau pe strada.

Cand ai un rol ai si un scop, stii exact cum sa te comporti in functie de anumite detalii pe care le gasesti in fisa postului. Oamenii isi doresc sa fie placuti si acceptati in orice context. Timizii pot sa isi atribuie un rol simplu: acela de a reusi sa ii faca si pe altii sa se simta fix cum le-ar place sa se simta. Nu strica sa ne gandim la un fel de job ca sa depasim timiditatea: de exemplu, e jobul meu sa ii fac pe altii sa se simta bine, sa se simta bineveniti.

Fara critici in cadrul dialogului interior. Aproape toti timizii se critica si au un dialog interior foarte dur cu ei insisi. Cand te critici atat de puternic pe tine insuti vei presupune ca aceleasi tipuri de critici le vei primi si din partea altora. Stima de sine scade considerabil, ajungi sa nu mai ai niciun fel de echilibru emotional.

Ca sa depasesti faza in care te critici si nu iti place nimic la tine poti sa incepi sa ai o abordare mai relaxata cand discuti cu tine. De fiecare data cand vocea interioara incepe sa te critice aminteste-ti de lucrurile frumoase din viata si importante pentru tine, de prieteni si de situatiile in care te-ai simtit bine. Vorbeste cu vocea interioara intr-o maniera cat mai blanda si vei reusi sa treci peste orice.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?