Inca de mici suntem invatati ca salutul este o forma de respect si e normal in orice societate. Salutam cand intram intr-un loc unde sunt mai multi oameni cunoscuti, salutam si cand intram intr-o institutie publica, chiar daca nu avem oameni cunoscuti acolo. Salutul inseamna, pe langa respect, si un gest care te ajuta sa incepi o conversatie, sa afli niste informatii importante.
Salutul nu e la fel in toate culturile. El difera in functie de perceptia pe care o au oamenii de acolo fata de acest gest si de traditiile asociate cu el.
In Codul Bunelor Maniere se vorbeste destul de mult de salut. Se dau indicatii despre cum putem saluta in diverse contexte si ce e bine sa facem ca sa evitam situatiile jenante, cand salutam gresit. Ceea ce nu gasim in acest cod al bunelor maniere sunt variatiile salutului, cele pe care nu le vedem zi de zi.
Da, stim deja ca trebuie sa scoatem palaria, daca suntem domni, ca trebuie sa strangem mainile partenerilor, oamenilor din fata noastra, ca trebuie sa insotim gesturile cu un „Buna ziua” sau „Salut” si sa raspundem imediat la replica oamenilor de langa noi.
Pentru ca salutul a fost abordat in diferite culturi intr-o multime de moduri. Nu e o maniera unica, universala de salut, fiecare tara si poate fiecare popor si-a personalizat salutul. Unele tipuri de saluturi seamana cu salutul clasic, pe care il vedem si la noi, altele sunt total diferite si au si elemente preluate din cultura respectiva.
Tibet. Poate cel mai ciudat salut vine din Tibet, acolo unde, cand intalnesti o persoana si vrei sa saluti… scoti limba. Da, e un gest care ar putea fi taxat in foarte multe tari, insa in Tibet e gestul standard pentru salut. De unde vine acest gest atipic? In trecut, tibetanii au avut un rege foarte rau, care avea o limba de culoare neagra. Acum tibetanii scot limbile ca sa le arate altor oameni si sa dovedeasca faptul ca nu sunt regele reincarnat.
Noua Zeelanda. Populatia Maori din Noua Zeelanda are si ea un salut cel putin bizar. Toti vizitatorii, turistii, strainii sunt salutati cu un gest numit hongi. Inchid ochii si isi ating fruntile si nasurile foarte usor, inclinandu-se putin. Prin acest gest toti strainii primesc „suflarea vietii”. E o interactiune frumoasa si foarte emotionanta intre doua fiinte umane.
Spania. Spaniolii au ce au cu sarutul. Sunt pasionali si asta se poate vedea cu ochiul liber chiar si in cazul salutului. In Spania salutul tipic este urmatorul: cei care se saluta se saruta pe obraji, de doua ori. Daca nu esti din Spania vei uita mereu sa saruti si al doilea obraz, deci salutul nu va fi inteles si vei fi taxat imediat. Apar de aici si situatii amuzante si ciudate, dar daca exersezi salutul cu saruturi iti va iesi cu siguranta.
Japonia. Japonezii sunt setati pe plecaciuni. Salutul la ei e o plecaciune. Cu cat e mai mare, cu atat respectul purtat celuilat e mai mare. Copiii din Japonia invata acest salut inca de cand sunt foarte mici. Plecaciunile sunt de trei feluri: informale, formale, foarte formale, la 15, 30 sau chiar 45 de grade. Ai nevoie de ceva antrenament ca sa iti iasa unghiul cum trebuie si sa nu te faci de ras, insa trebuie sa retii ca in cultura japoneza acest tip de salut este foarte important. Deci exercitiile fizice si mersul la sala s-ar putea sa iti fie de folos cand ajungi in Japonia.
India. Namaste! Ai auzit cu siguranta de celebrul salut traditional indian, in care oamenii isi impreuneaza palmele in zona inimii si iti spun cu bucurie un Namaste! de toata frumusetea. Salutul e frumos, e usor de invatat si poate fi bun si pentru o meditatie scurta. Indienii isi invata copiii si tinerii sa il faca si tin mult la el, il transmit din generatie in generatie.
Grecia. Grecii vor sa fie cat mai apropiati, le place sa fie cat mai aproape de oameni. Asa ca salutul grecesc tipic este prin batut pe spate si prin punerea bratelor in jurul umerilor celor care vor sa fie salutati. E vorba de o apropiere la cativa centimetri de fiecare individ si de multa incredere in cel din fata ta. Grecia e deja cunoscuta pentru oamenii dornici de comunicare si acest gest poate fi cel mai bun mod de a te imprieteni si a deschide o conversatie cu un grec.
Kenya. Un trib deja cunoscut din Kenya, Maasai, are o ceremonie intreaga dedicata salutului celor straini, care vin sa ii viziteze. Se practica Adamu, un dans care include niste sarituri facute in cerc. Se striga mult, se fac incantatii, e o intrecere in toata regula si toata lumea incearca sa sara cat mai sus. E un adevarat spectacol si salutul e apreciat daca reusesti sa tii pasul cu oamenii din Maasai.
Thailanda. In Thailanda avem Wai. In cadrul acestui salut iti apesi palmele una in alta, ca si cum te-ai ruga si iti pleci capul usor. Wai seamana putin cu Namaste-ul indian, te poate calma si se practica doar in prezenta vizitatorilor. Cu cat sunt mai sus mainile impreunate in relatie cu fata, cu atat respectul pe care il porti celui din fata ta e mai mare. La inceput aceasta forma de salut a fost utilizata ca sa indice absenta armelor, insa acum arata doar respectul si e folosit si astazi in toata Thailanda.