Zilele trec, anii se uita. Un curs festiv, un banchet, alt curs festiv, alt bachet. Imi spune :”Ce-ti pasa tie bai Codrin, tu pleci in state la vara”. Suntem toti atat de inchisi unul altuia. Oare daca am fi intr-atat de deschisi incat sa primim totul de la celalat sa ne putem citi unul altuia in suflet pana in adancuri, cu cat ne-am lumina reciproc destinul ? Mi-e scarba de oamenii care in momente de final se stapanesc si isi impun atitudini pentru a face impresie. Cand veneam la Iasi acum 3 ani imi aduc aminte ca telul era sa termin o facultate si m-as fi considerat fericit de indeplinirea obiectivului. Dar odata ce termini mai ramane doar senzatia ireparabilului, sentimentul parasirii si pierderii.
