Grecii erau obsedati de corpul uman si de perfectiunea matematica a corpului uman. Din nefericire, cand discutam despre corpul uman nu putem aduce in discutie perfectiunea. Evolutia a construit corpul uman asa cum s-a priceput mai bine si ne-am adaptat in asa fel incat supravietuirea noastra sa fie posibila. Ceea ce a reusit sa ofere evolutia a fost functionalitate si nicidecum perfectiune. La o privire atenta, corpul uman are o multime de defecte pe care le-am “capatat” pe masura ce au trecut anii, mii de ani.
Corpul uman e o minune arhitectonica si structurala, functionala. Da, asa este, pana la un punct. Privit in detaliu, corpul uman are multe imperfectiuni care determina o multime de probleme pe masura ce imbatranim si nu suntem atenti la sanatatea noastra. Unele sunt evidente, pe altele s-ar putea sa le descoperi mai jos pentru prima data. Multe nu ai cum sa le corectezi, de unele vei sti si te vei feri cat de mult poti ca sa nu ajungi la spital sau sa traiesti senzatii neplacute.
Coloana vertebrala cu probleme. Coloana vertebrala umana a evoluat, dar nu e perfecta. In trecut, cand omul se deplasa pe toate membrele, coloana se arcuia puternic ca sa sustina greutatea organelor. Cand am folosit in mers doar picioarele coloana a devenit dreapta, dar am avut nevoie de bipedism, sa ne putem deplasa pe doua picioare, asa ca a aparut si o curbura in partea inferioara a spatelui. Si ca sa se mentina si capul in pozitie corecta coloana s-a curbat iar, in pozitie opusa, in partea superioara. Vertebrele inferioare s-au trezit cu o presiune uriasa, de unde si durerile de spate severe. Singura varianta ca sa avem iarasi o coloana cel putin normala si fara probleme este sa revenim la mersul pe toate bratele, cum fac micutii partial pana mai cresc.
Genunchii cu flexibilitate scazuta. Se ia o incheietura completa si se pune intre doua parghii uriase, femur si tibie si deja ai probleme. Genunchiul se roteste doar in doua directii, in fata si in spate. De aceea in toate sporturile importante nu ai voie sa lovesti un adversar din lateralul genunchiului, pentru ca il vei distruge pe viata. Am avea nevoie de un sistem ca la umeri sau la solduri si la genunchi ca sa nu avem chiar nicio problema indiferent ce se intampla…
Pelvis prea stramt. Femeile stiu foarte bine. Nasterea doare extrem de tare, daca e naturala. Latimea pelvisului unei femei nu s-a schimbat de 200.000 de ani. E o problema mare atunci cand ai si un copil cu dimensiuni uriase la nastere, mai apar fracturi, dar femeile isi asuma aceste riscuri ca sa aduca pe lume o viata noua si sa asigure urmasi si perpetuarea speciei. Pelvisul poate sa devina ceva mai larg doar daca se intervine chirurgical sau apar „reparatii” dupa probleme majore, fracturi majore.
Dantura prea inghesuita. Oamenii au trei molari pe fiecare parte a maxilarului, spre fundul gurii. Cand creierul a inceput sa fie din ce in ce mai dezvoltat si mai mare, maxilarul a devenitmai mic si mai lat. Deci a treilea molar nu a mai avut loc. Dar am invatat sa gatim, sa procesam mancarea si nu am mai avut nevoie de el. Avem insa maseaua de minte care ne face doar probleme si ne distruge si gingia eventual. Maselele de minte se scot rapid la dentist, cam 25% dintre europeni nu le au pe toate, si asta e o veste buna.
Artere serpuitoare. Sangele circula in maini si picioare printr-o artera principala, care intra in membre prin biceps si flexorii soldurilor. Ca sa ofere sange si la spatele membrelor, artera se „sparge” in vase de sange mai fine si incepe sa inconjoare oase, ajungand sa irige foarte bine toata suprafata membrelor noastre. Dar apar probleme. La cot, de exemplu, o ramura a arterei se intalneste cu un nerv, care iti controleaza degetul mic, chiar sub piele. De aceea ne amorteste complet mana cand ne lovim in acea zona. Anatomia umana e foarte complexa, e geniala, dar are si ea micile probleme, de care trebuie sa fim constienti ca sa nu riscam sa avem accidente nedorite si senzatii neplacute.
O retina „pe invers”. Celulele fotoreceptoare din retina sunt ca niste microfoane care sunt cu spatele la noi. Lumina circula pe lungimea fiecarei celule din ochi, prin sange si tesuturi, ca sa intalneasca echivalentul unui receptor pe partea din spate a celulei. Retina se poate desprinde la un moment dat de tesutul care o sustine si de aici apare si orbirea. Apare si punctul orb, acolo unde fibrele celulelor converg la nervul optic, determinand umplerea gaurii cu ajutorul creierului. O solutie la aceasta pozitie ciudata o putem gasi la… calamar. Intoarcerea retinei.
Nervul cu o directie gresita. Nervul laringian recurent joaca un rol important in vorbire si inghitire. Ofera instructiuni de la creier la muschii din acea zona. In timpul dezvoltarii intrauterine, acest nerv intra intr-un fel de umflatura din tesut in gat, care va cobori pentru a devenit vase de sange din apropierea inimii. Acea cadere determina o pozitionare in jurul aortei inainte sa ajunga din nou in laringe. Prezenta nervului in piept determina o problema mare in timpul operatiilor.
Laringe pozitionat incorect. Traheea si esofagul se deschid in acelasi spatiu, faringele, care se intinde de la nas la gura pana la laringe. Epiglota nu permite mancarii sa intre pe trahee cand inghitim. Dar epiglota nu e asa de rapida mereu. Daca vorbim sau radem cat mancam mancarea mai poate ajunge si in acea zona si poate incerca sa intre pe trahee. De aceea ne inecam. Ce putem face? Ne uitam la balene, care au laringele in zona pe unde arunca apa. Daca am muta laringele in nas, am avea doua tuburi independente. Nu vom putea vorbi deloc, dar am putea comunica prin cantec cumva, cum fac si balenele, prin vibratiile de la nivelul narilor.