Site icon RATB

Educatie informala si educatia non-formala. Doua tipuri alternative de educatie cu rezultate excelente

Educatia de calitate depinde de tipul de educatie ales inca de la inceput

Educatia este foarte importanta pentru societate si pentru indivizi. Prin educatie reusim sa distingem corect intre bine si rau, sa ne atingem mai usor scopurile si obiectivele si sa gandim o solutie eficienta mult mai usor si mai repede in orice situatie limita. Si e singura cale spre progres si spre dezvoltare.

O educatie de calitate depinde in mare masura de tipul de educatie aplicat in incercarea de a avea mai multe generatii de copii si viitori adulti capabili sa produca o schimbare reala in societate. Educatia informala si non-formala tind sa aiba rezultate mult mai bune decat cea formala.

In cadrul scolii moderne, educatia formala ocupa un loc central si este cel mai intalnit tip de educatie. Educatia formala are loc in scoala, acolo unde elevilor le sunt transmise cunostinte de baza, academice in incercarea de a le oferi toate instrumentele necesare pentru a se descurca in viata de adult. Copilul porneste de la gradinita, merge in clasele primare, in gimnaziu, ajunge la liceu si de acolo poate merge la facultate, iar cand o termina urmeaza un masterat sau un doctorat.

In educatia formala profesorul este cel care se ocupa de copii si de educarea lor, disciplina e una stricta si e impusa prin mai multe metode. Educatia formala are o structura ierarhica, este planificata si deliberata, la finalul unui ciclu se ofera niste diplome, niste atestate care iti garanteaza ca ai deja competentele necesare si cunostintele ca sa poti urma urmatorul ciclu. Exista o programa clara pe care profesorii o urmeaza intocmai, copiii primesc cunostinte diverse intr-un cadru formal si sunt testati periodic, fie prin testare standardizata, fie prin teste „spontane”.

De cele mai multe ori educatia formala nu are rezultatele dorite, oricat de mult s-ar implica dascalii si cei care supravegheaza sistemul educational. In momentul in care educatia formala nu mai are eficienta intra in joc celelalte doua tipuri de educatie, cea informala si cea non-formala.

Educatia informala poate imbraca mai multe forme. De exemplu, un parinte care isi invata copilul cum sa pregateasca o masa sau sa mearga pe trotineta electrica face educatie informala. Educatie informala este si atunci cand citesti carti care te ajuta sa evoluezi, sa te dezvolti intr-o directie, dar si atunci cand citesti ce te intereseaza pe un website si incerci sa aplici in realitate.

Recunoastem usor educatia informala pentru ca nu are loc in scoala, nu foloseste metode particulare de invatare. Nu este deliberata, nu exista un plan anume, planificari, se poate aplica oriunde, fara a depinde de anumite institutii. Se bazeaza mai mult pe experiente si pe traitul in comunitati, pe invatatul „din mers”.

Nu exista orar, nu ai nevoie sa platesti nimicc pentru ea, pentru ca obtii tot ce trebuie sa stii prin experienta de zi cu zi si prin invatarea individuala a unor lucruri utile in viata. E un proces de durata, mai „natural”, se poate extinde dincolo de anii de scoala clasici, se utilizeaza o multime de tehnici, educatia informala poate fi primita de la oricine, nu neaparat de la dascali.

La educatia informala poate contribui si familia sau comunitatea, se pot alege orice fel de instrumente de studiu, cele preferate sau unele recomandate de anumiti experti in educatie informala. Social media si Internetul sunt poate cele mai accesate resurse pentru o educatie informala de calitate si eficienta. Plus ca nu e vorba de disciplina atat de stricta observata in cadrul educatiei formale.

De cealalta parte avem educatia non-formala. Se poate aplica si la adulti. Cineva, care nu e in scoala, poate invata orice fel de lucruri pentru job sau lucruri care il vor ajuta in viata. Invatarea la distanta, invatarea cu ajutorul calculatorului si asistarii de la distanta, educatia facuta acasa, toate fac parte din educatia non-formala. Se implementeaza sistematic, este deliberata, organizarea sa tine cont de prezenta unui grup omogen, este programata. Un exemplu tipic de educatie non-formala este programul de fitness la care iau parte multe doamne si domnisoare, uneori si tineri, adulti trecuti de o varsta.

Educatia non-formala ofera flexibilitate mai mare decat educatia informala, programele de studii pot fi ajustate in asa fel incat sa se „muleze” pe nevoile si pe timpul celor care vor studia. E pana la urma o educatie vocationala si practica, nu are limita de varsta, nu sunt necesare certificate sau plati pentru a lua parte la educatia non-formala. Sectorul public si privat pot fi implicate in educatia non-formala, nu sunt examene la perioade regulate, diplomele, certificatele nu sunt esentiale si nu e nevoie neaparat de ele pe viitor.

Educatia informala si non-formala devin utile atunci cand educatia formala nu mai reuseste sa le ofere elevilor, tinerilor tot ce au nevoie pentru a se descurca intr-o realitate din ce in ce mai complicata. Cele doua tipuri de educatie pot fi folosite in paralel cu educatia formala, pentru cele mai bune rezultate insa se vor aplica pe rand, in functie de ce rezultate se obtin in educatia formala. Alegerea unui tip de educatie depinde de ce se doreste sa se obtina intr-un final si de scopurile si obiectivele individuale. De regula, educatia formala si cea informala vor fi cele mai „cautate” si cele mai folosite, iar educatia non-formala apare ca o necesitate doar atunci cand cele doua anterioare au esuat sau ca alternativa la o educatie informala.

Exit mobile version