Sunt cel putin zece ani de cand producatorii de telefoane mobile ne-au obisnuit cu dispozitive care functioneaza foarte bine, sunt puternice si au si un design foarte interesant. Atenti la ce isi doresc clientii, producatorii mari incearca sa includa in designul telefoanelor toate aspectele si caracteristicile pe care acestia le-ar aprecia.
De multe ori reusesc si scot pe piata telefoane smart cu un design impecabil, dar sunt si multe momente in care inspiratia pare ca nu este de partea designerilor de produs… Si asa apar telefoane cu un design cel putin ciudat, la care clientii nu stiu exact cum sa se raporteze.
La orice telefon designul e cel mai important. Pana la procesoare, la camere si la cat de mult tine bateria, clientul obisnuit se uita la cum arata telefonul. Ii place, il cumpara, nu ii place, mai cauta. Este important sa intelegem ca vom cumpara in permanenta „cu ochii” si mai apoi cu ratiunea, cu „inima”. Iar la capitolul telefoane acest lucru va conta enorm, mai ales daca iti cumperi dispozitive pe care vrei sa le folosesti cat mai mult timp si in tot felul de contexte.
Designul telefoanelor nu satisface doar o dorinta de a avea ceva frumos in mana, ceva care sa iti placa. Modul in care gandesti un telefon si forma pe care incerci sa o ai la final, cand produsul e gata de comercializare, pot influenta decisiv vanzarile si atasamentul clientului fata de un anume brand. Ai designeri care vin mereu cu inovatii si cu cele mai interesante tipuri de design, apropiate de ce vrea publicul tinta, ai castigat din start.
De foarte multe ori insa, ideile care par foarte bune in mintea celor care lucreaza la design si ar avantaja brandul sa se diferentieze pe piata pot da nastere unor esecuri rasunatoare. Da, telefonul se va cumpara daca are un design altfel, dar vanzarile vor fi oricum foarte mici si banii investiti in productie nu se vor amortiza prea curand.
De-a lungul istoriei lungi a telefoanelor mobile smart cu Android, pentru ca ele sunt si cele mai cumparate si cele mai accesibile, au tot aparut dispozitive cu un design cel putin ciudat si foarte greu de inteles de catre clientul obisnuit.
Motorola Backflip. In 2010 nu prea gaseai telefoane cu tastaturi integrate, glisante. Asa ca Motorola s-a decis sa faca unul si l-a numit Backflip. Spatele se intorcea rapid si dezvaluia tastatura. Tastatura era foarte usor de deteriorat, designul era inexplicabil. Pe spatele ecranului era un „backtrack”, un fel de touchpad inutil de altfel si el.
Pe langa designul neinspirat telefonul celor de la Motorola avea si un procesor slabut, de 528MHz si doar 256MB RAM, stocare de 512MB. Ecranul de 320p si camera de doar 5MP nu il ajutau deloc, „uitarea” dispozitivului a fost singura cale de a sterge greseala facuta de o companie mare ca Motorola.
Samsung Continuum. Daca Motorola a facut o asemenea gafa nici Samsung nu a stat prea bine. La un moment dat a avut un telefon interesant la inceput, dar cu design ciudat. Samsung Continuum avea ecran destul de gros, un AMOLED de 1.8 inch cu 96×480 care era sub ecran si sub butoanele de navigare, de unde si designul atipic.
Dar castiga bine, cum fac cam toate telefoanele Samsung, la procesor, de 1GHz si la RAM, de 336MB. Cu un display de 3.4 inch si 800×480, telefonul putea afisa update-uri de la diverse aplicatii, avea si senzor de activare cand era luat in mana. Softul din interior era un Android 2.1 modificat cu interfata clasica de la Samsung, spatele era din plastic si asta nu ajuta foarte mult. Per total telefonul a fost apreciat, dar nu s-a vandut asa de mult precum spera compania.
Casio G’zOne Commando. Acum avem telefoane care rezista la contactul cu apa, chiar sub apa pentru cateva minute, mai rezista si la zgarieturi si la praf. Dar in 2011 nu prea aveam asa ceva peste tot. Casio G’zOne Commando era un telefon din acea perioada cu procesor de 800MHz si 512MB de RAM, cu ecran TFT LCD de 480p, 3.6 inch si un sistem de operare Android 2.2 invechit. Telefonul avea totusi certificare MIL-STD 810G, insa designul sau foarte greu de inteles era punctul lui slab.
LG Optimus Vu/Intuition. Tot in 2011 LG introducea primul dispozitiv care semana mai degraba cu o tableta, ca sa poata face fata concurentei pe care o avea de la Samsung, care lansa si el unul dintre cele mai cautate phablet-uri la vremea respectiva, Samsung Galaxy Note. LG Optimus Vu avea ecran de 5 inch, ecranele 4:3 nu prea erau asa de prezente la telefoanele normale. LG a pus pe acest telefon un dual-core de 1.5 GHz Snapdragon S3, 1GB de Ram si 32GB spatiu de stocare, camere puternice pe spate, de 8 MP, si o camera frontala de 1.3MP.
Avea si stylus, designul nu prea il ajuta deloc, sistemul de operare se misca foarte greu si telefonul era din start un mare esec la cam toate capitolele. Clientii nu prea au fost incantati de un design care nu era nici de telefon, dar nici de tableta, asa ca au zis pas de cele mai multe ori cand l-au vazut in magazin.
Nubia Alpha. E vorba de un fel de telefon-ceas de la Nubia. Desi e mai mult un ceas, producatorul il vinde ca pe un telefon de purtat la mana, la incheietura, exact cum faci cu un ceas. Ecranul OLED se muleaza perfect in jurul incheieturii, are camera incorporata, control prin gesturi. Are si eSIM si e 4G, poti sa apelezi pe cine vrei de la nivelul… incheieturii. Poti sa faci si un selfie usor si e disponibila si functia de inregistrare video.
Nomu T18. Daca esti adeptul teoriilor legate de apocalipse de tot felul iti vei dori acest telefon exceptional ca design. Designul sau este special gandit pentru vremuri grele, apocaliptice, telefonul e rezistent la apa si are IP68. Ceea ce uimeste la el este walkie-talkie-ul VHF/UHF integrat, dar si carcasa extrem de rezistenta, care poate sa faca fata si unui… bombardament.
Are recunoastere pentru amprenta, baterie detasabila de 3.200 mAh. Dispozitivul e doar pentru cei care vor ceva cu rezistenta mare si care sa arate cat mai bine, sa fie eficient si sa isi faca treaba oriunde si in orice fel de circumstante.