Pe post de preludiu Toti isi privesc ceasurile, numai murdarul de mine ca si cum nimica nu ar fi, ma gandeam, sau poate chiar strigam: Hai sa ne strangem in brate, hai, hai sa ne strangem in brate! Pe post de Inca visez Parisul Am vrut sa te sun sa-ti spun ca te iubesc, ca vreau sa ne-o tragem salbatic dar suav, ca vreau sa ne izbim in ziduri unul pe celalalt, ca ma gandesc neincetat la planuri sa ajung iar in bratele tale, ca nu dorm noptile si ca beau cam mult in ultima perioada, ca ma doare capul de dorul tau si ca nu am spalat nici acum tricoul cu Paris, t’em moi, sau cum dracu se scrie, ca nu am mai facut progrese la franceza. Bai, am atatea chestii sa-ti spun si povesti sa-ti povestesc, si ti le-as da pe toate in forma pura de piatra in cap, fara epitete si metafore, ca sunt satula de ambalaje pana la ultima bucla, cred ca m-a tampit Craciunul asta recent de tot, deci, ti-as vorbi intruna, nici macar nu ti-as cere sa ma iubesti pe chestia asta. Pe post de fursec cu scortisoara Vroiam sa-ti spun ca ziua de azi a fost cea mai depresiva zi din tot anul asta de rahat. M-am culcat la 4 dimineata. Si asta ca m-am gandit la un alt barbat. Sper ca esti gelos dracului. Dupa doua saptamani de stat in puf, in pijamale, fara chiloti, fara sutien, cu sticla de gin langa fotoliu, cu Gary Moore in casti, cu felia de lamaie sub limba, cu ciocolata pe noptiera, fara cercei in urechi, fara rimel si fara constiinta, azi dimineata m-am trezit la 7. M-am uitat pe geam, si cand am vazut zapada aia mizerabil de alba, am inteles ca da, e capatul, apocalipsa, ma va lua mama dracu. Iar stat in zapada. Iar curata masina. Iar impinge singura de nebuna. Iar tremurat de genunchi la semafor sa nu-mi pup vecinii de trafic in cur. Iar claxoane. Iar, misca-ti cucoana curul ala gratios mai repede din intersectie, ca io-mi si bag pula in tine. Iar zece ore de munca. Iar stat pe scaun. Iar pupat colegele tacticos pe obrajori ca pe niste libelule, nu care cumva sa le ating aripioarele si sa ma murdaresc pe tenul fin de zeita (a lenei) ce sunt, La multi ani, bai proastelor, sa-mi traiti, ca altfel viata mea ar fi plictisitoare ca o ciorba de legume, ca o tarfa in pantaloni si fara tocuri. Pe post de tigara de dupa Cherrie, eu nu mai vreau sa ies din casa. Eu nu cred ca tu realizezi cat de bine imi miroase casa cand e locuita. Miroase a vanilie si a cartofi copti si a Light Blue. Eu nu cred ca tu realizezi cat de bine e sa stai cu mine sub plapume, sa-ti soptesc nimicuri la ureche si sa-mi frec glezna de a ta. Serios, as fi nevasta ideala, daca nu as fi sonata si obsedata sa fiu o rich bitch. Rich bitch inseamna sa am bani pe viata de Kent4, Cola, fuste, strampi Pompeea cu dunga si pantofi cu toc. Ti-as turna si vreun plod. Dar mi-e frica sa nu ajung sa-l iubesc mai mult decat pe tine. Ar fi varianta ta fara minciuni, fara promisiuni ratate, fara compromisuri si fara probleme cu capul. Iti dai seama ca ai pierde detasat competitia pentru inima mea. Si s-ar duce dracului toate cuvintele astea pe care eu ti le arunc in cap unul dupa altul, de parca as arunca lemne pe foc. Da nu am ce face, ca e al dracului de frig si trebuie sa incalzesc cumva atmosfera in casa asta a noastra, pe care nu o vom construi niciodata. Ar fi pacat, ce dracu
Nici sa jucam teatru cum trebuie nu mai stim? Bai, prietene, te rog, nu-mi spune ca ti-ai pierdut iar replicile prin buzunarul de la blugi. Deci hai, te rog eu, aduna-te, nu ma mai tine in zapada, daca nu ai promisiunea unui orgasm-multiplu-cel-putin in program, ca sunt moarta de obosita, trebuie sa dorm si eu putin, macar asa
de la sine. Later Edit, pe post de Fuck You, Bastard! Bai omule, stiu ca nu ai internetul la indemana si ca nu mi-ai citit blogul de ceva timp, dar asculta-ma bine. Io-ti dau papucii. Pentru o propozitie, da, adica aproape pe gratis. Bai, deci, esti un idiot. Tu chiar crezi ca ma poti domestici prin reteaua Orange-viitorul-suna-atat-de-bine-pacat-ca-nimeni-nu-raspunde? Tu chiar iti imaginezi ca imi vei mai auzi vocea anotimpul asta? Pe Post de Sunt Calma, vezi bine! N-am vazut niciodata un sarut mai perfect ca al actorilor in actul trei, cand incep sentimentele sa se clarifice.