Pijamalele nu mai sunt de multa vreme doar articole vestimentare pe care le purtam in timpul zilei sau al noptii

Le purtam in fiecare zi, indiferent de sezon. Cu maneca lunga sau scurta, cu pantaloni lungi sau scurti, pijamalele fac parte din viata noastra si au devenit de multa vreme mai mult decat un banal articol de imbracaminte. Sunt purtate de copii, tineri, adulti, bunici, de femei sau de barbati, sunt foarte comode si confortabile, usor de intretinut si din materiale atat de diferite incat e imposibil sa nu gasesti ceva care sa ti se potriveasca.

Istoria pijamalelor este una destul de veche, au fost si perioade in care pijamalele faceau parte din moda si erau tratate ca niste articole vestimentare foarte importante, la fel ca oricare imbracaminte.

Cuvantul pijama pare ca provine din limba hindusa, pae jama sau pai jama, insemnand la origine imbracaminte pentru picioare. Utilizarea pijamalelor dateaza inca din timpul Imperiului Otoman, la inceput era vorba despre niste pantaloni care se legau cu un siret in zona taliei si erau purtati de ambele sexe in India, Pakistan, Iran sau chiar Bangladesh. Primele pijamale erau lungi, acopereau tot piciorul, fie se legau la nivelul gleznelor cu niste sireturi sau se mulau pe glezne gratie elasticelor.

De regula le vedeam purtate cu o tunica ce avea un brau, le-am observat si in costumele traditionale din Orientul Mijlociu si Orientul Indepartat.

Europenii le-au vazut in aceste tari si le-au adoptat treptat. Purtarea lor zi de zi pe scara larga nu a fost vazuta decat de abia in secolul al XX-lea. Prin secolul al XVII-lea erau un simbol al statusului si al cunostintelor despre lumea intreaga.

In Vest, pijamalele au fost introduse pe la 1870, cand colonistii britanici purtau asa ceva si cei din Vest s-au inspirat imediat de la ei. La finele secolului al XIX-lea, termenul pijama descria deja un articol vestimentar format din pantaloni si o bluza tip jacheta. Pana in 1902 deja pijamalele barbatesti erau purtate pe scara larga, erau fabricate din flanel sau din madras si pierdusera conotatiile exotice. Erau potrivite pentru un stil de viata activ, erau potrivite si pentru calatorii, asa cum se spunea in reclamele vremii.

Anii 1920 au venit cu o mica revolutie, pijamalele ajungand sa fie purtate si de catre femei. Pijamalele femeilor erau din materiale ceva mai „pretioase”, matase, celofibra si aveau o calitatea mai buna. Erau in stil turcesc, mulate pe glezne, insa mai tarziu s-a observat si prezenta panatonilor de pijama drepti cu talia lasata, semn al siluetei anilor 1920.

Un film celebru din 1934, „S-a intamplat intr-o noapte” a reusit sa impuna purtatea pijamalelor barbatesti si de catre femei. Era o scena in acel film in care Claudette Colbert purta pijamale pentru barbati. Anii 1940 au adus pijamalele scurte, in vreme ce mai tarziu s-a impus si modelul „baby doll”. Ce insemna acest model? Bluza fara maneci cu volan la tiv si pantaloni tip „balon”. La jumatatea anilor 1960 pijamalele „baby doll” erau purtate de toate doamnele si domnisoarele pe timpul noptii.

Din anii 1970 curentul unisex a dus la crearea de pijamale inspirate de cele purtate doar de catre barbati. Satinul a fost redescoperit ca material pentru pijamalele barbatesti si pentru femei. Curentul anti-moda a dus la purtarea unor pijamale bazate pe rochii din Vietnam si China, exprimau adesea viziunea politica a celui care le purta.

Prin secolul al XVIII-lea, femeile experimentau cu adaptarea pantalonilor de pijama si cu includerea lor si au tot incercat sa le integreze cumva in stilul lor, doar ca erau vazute ca niste articole vestimentare ce nu erau pentru femeile respectabile.

In 1851, Amelia Jenks Bloomer a fost prima femeia care a adoptat pantalonii turcesti voluminosi purtati cu o fusta pana la genunchi, dar ideea sa nu a fost acceptata si a ramas doar o pata neagra in istoria pijamalelor.

Secolul al XX-lea a venit cu modificari majore in privinta pijamalelor obisnuite. Designerii de avangarda au inceput sa le promoveze ca alternativa la celebrul halat de ceai. Paul Poiret a lansat stilul pijamalelor pentru zi si seara prin 1911 si influenta sa a avut un rol important in acceptarea lor. Pijamalele pentru plaja, purtate cand erai la mare au fost popularizate de catre Grabielle Coco Chanel in anii 1920. Femeia de rand le-a inclus in garderoba sa pana la finele decadei.

Pijamalele de seara erau un fel de costum informal pentru cina de acasa si au fost acceptate imediat. Aceste pijamale au ramas populare de-a lungul anilor 1930 si au reaparut din senin in anii 1960 ca pijamale palazzo. Ele au fost introduse de catre Irene Galitzine in 1960 pentru o imbracaminte de seara informala excelenta si au ramas populare pana spre finele anilor 1970. Astfel de pijamale aveau pantaloni foarte largi si erau realizati din matase, fiind decorati cu margele si franjuri. In timpul anilor 1970 stilul de seara a devenit unul simplu si nestructurat. Halston a adus pe piata pijamalele „dressing”, din satin si creponate. Vanzatorii de la magazinele de haine au inceput sa le recomande clientilor sa caute imbracaminte pentru seara la categoria lenjerie.

Influenta asiatica in creatiile lui Ralph Lauren si Giorgio Armani a sters liniile clare de demarcatie intre imbracat si dezbracat si a adancit diferentele dintre stilurile in privinta modei „de seara” legata de pijamalele noastre de toate zilele.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?