In arta intalnim curente si stiluri artistice care au reusit sa impresioneze si sa faca fata unui test al timpului indiferent de anii care au trecut de la aparitia lor. Rezistenta lor in timp se datoreaza artistilor si operelor lor, apreciate si aflate mereu in centrul atentiei.
S-a adaugat calitatea stilului, abordarea unica si numarul mare de opere excelente inscrise intr-un anumit stil. Unele stiluri nu mai sunt atat de prezente si astazi, insa multe dintre cele „clasice” vor ramane populare si pe viitor.
Stilurile artistice descriu modul in care arata o opera. Cand spui stil artistic te gandesti la maniera in care artistul si-a exprimat viziunea si a transpus-o intr-o opera. Stilul este determinat de caracteristicile care descriu opera respectiva, modul in care artistul foloseste formele, culorile, compozitia, de metodele si tehnicile utilizate in procesul de creatie. Fiecare artist are stilul propriu, un stil se poate inscrie intr-un curent artistic.
Stilul artistic capata o si mai mare importanta prin personalizare, prin adaptarea la un context in care apare. Un stil artistic este mai valoros daca are in spate si un background deosebit, daca are nume si oameni importanti care au reusit sa il individualizeze in epoca sa. Cele mai populare stiluri artistice sunt in centrul atentiei si astazi si vor ramane la fel de importante ca in trecut, in perioadele in care au aparut.
Stilul abstract. Daca ai vazut vreodata opere artistice care apartin acestui stil ai observat cu siguranta ca nu ai oameni, locuri, lucruri, totul este… abstract. Artistii care au abordat acest stil au folosit culori, forme, diverse tuse pentru a realiza o pictura, o opera care aparent nu are niciun sens.
Arta abstracta este o arta care nu este reprezentationala, poate sa fie bazata pe un subiect, insa de multe ori nu are ca sursa de inspiratie nimic din lumea exterioara. Frumusetea stilului abstract consta in faptul ca oricine priveste o opera abstracta are libertatea sa o interpreteze fix asa cum doreste. Si de aici zeci si sute de intepretari si popularitatea tot mai mare a acestui stil, un stil care te provoaca si care iti da posibilitatea sa iti imaginezi lucruri, sa iti pui creativitatea la treaba.
Stilul modern. Arta moderna cuprinde toate lucrarile aparute intre anii 1860 si anii 1970, in cadrul sau se folosesc tehnici traditionale si stiluri traditionale.
Stilul modern se caracterizeaza prin intentia artistului de a portretiza un subiect, o persoana, lucru, care exista in lumea reala, privind subiectul dintr-o perspectiva originala. Stilurile traditionale si valorile traditionale sunt respinse, totul e modern, noutatea e importanta.
Experimentarea este importanta, la fel si modalitatea in care opera de arta apare intr-un final. Se folosesc culori puternice, linii si forme clare, fiecare aspect al existentei primeste o tusa fresh si o perspectiva unica.
Stilul impresionist. Considerat a fi primul curent modern in pictura, impresionismul a fost dezvoltat in Parisul anilor 1860, ca o punere in practica a artei formale.
Stilul impresionist este apreciat si astazi si e foarte popular pentru ca foloseste lumina si tusele atent trasate pe panza pentru a scoate la iveala esenta unui subiect aflat in centrul operei artistice. Cu ajutorul stilului impresionist spui o poveste fara reprezentari realiste ale mediului din jurul tau.
Artistii impresionisti incorporeaza noi cercetari stiintifice si rezultatele lor in modul in care folosesc culorile pentru a avea o reprezentare cat mai exacta a tonurilor si a culorilor. Este mai mult despre perceptia artistului despre subiect decat despre subiectul in sine. Frumusetea povestii din spatele operei de arta este in subiectivitate.
Stilul pop. Arta pop, aparuta prin anii 1950, este foarte apreciata si astazi si va fi si in viitor. Stilul pop in arta chiar poate sa „vorbeasca o limba” pe care o inteleg toate generatiile.
In stilul pop se foloseste imagistica culturii pop si a mass-mediei, iar la inceput a fost o adevarata provocare din perspectiva traditiilor artelor plastice. Practic avem reprezentari ale consumerismului, tehnici si teme din cultura populara au fost imprumutate si folosite in fiecare opera.
Subiectele abordate erau banale, personajele erau obisnuite, obiectele erau comune, dar toate au fost ridicate prin implicarea artistilor importanti la rang de arte frumoase.
Stilul cubist. Cand spui cubism spui instant Pablo Picasso, dar cel care a dat nastere cubismului este Georges Braque, prin anii 1900. Desi avem forme abstracte de multe ori, cubismul e parte a realismului. Stilul cubist are trei ingrediente principale, geometrie, simultaneitate, pasaj. Artistii „lucreaza” cu a patra dimensiune, multe dintre opera infatiseaza subiectul din mai multe unghiuri.
Este o cautare pentru intelegere si pentru gasirea sensului unei realitati din lumea din jurul nostru. Cubismul are mult mai multa culoare in orice opera si reprezinta mai multa „viata”. Spre deosebire de operele dinaintea cubismului, artistii au incercat sa renunte la copierea naturii si au testat diverse tehnici de perspectiva sau de modelare.
Cel mai important aspect al cubismului a fost panza bidimensionala, practic toate obiectele care ajungeau sa fie reprezentate erau „sparte” in forme geometrice cu ajutorul unor puncte de vedere unice. In acest fel reprezentarea subiectului era total neasteptata.