Franta este cunoscuta pentru vinurile sale, pentru peisajele superbe, pentru arta si cultura unice, dar si pentru bucataria sa. Si trebuie sa recunoastem ca bucataria franceza este una extrem de complexa si ofertanta. Cele mai multe preparate au un gust deosebit si sunt parte din meniurile sofisticate ale restaurantelor de top din toata lumea.
Doar ca anumite preparate sau feluri de mancare frantuzesti nu prea sunt… frantuzesti daca ne uitam atent la originile lor.
In bucataria franceza intalnim o multime de preparate care au in denumire si termeni care fac trimitere directa la Franta. Si e un motiv de mandrie pentru orice bucatar si orice francez sa vezi ca mancarea pe care o stii de mic si care poate ai mancat-o toata viata ta este si in cele mai cunoscute restaurante din lume.
Dincolo de denumiri si de mandrie, preparatele frantuzesti nu sunt intotdeauna pur frantuzesti, au ajuns in Franta mai tarziu pe diverse rute si au fost imbunatatite intre timp. Francezilor le-a placut sa fie originali si sa adauge cate ceva la multe retete preluate din alte tari vecine sau mai indepartate, inventand alte preparate etalon in bucatariile moderne de astazi.
In continuare vei descoperi cele mai cunoscute preparate frantuzesti care au cu totul alte origini decat cele la care te astepti.
Cartofi prajiti. E un fel de mancare adorat inca din copilarie, pe care il regasim adesea in cele mai renumite restaurante in tot felul de combinatii interesante. Desi te gandesti imediat la Franta cand spui cartofi prajiti, in realitate cartofii pai sau prajiti isi au originile in Belgia, tara vecina din punct de vedere geografic si cultural cu Franta.
Prima mentiune a cartofilor prajiti dateaza de la inceput de secol 20, un ghid belgian ii amintea, primii cartofi pai avand un exterior crocant. Confuzia s-a tot perpetuat si cand cartofii prajiti au ajuns si in Franta toata lumea a crezut ca francezii i-au inventat.
Toast frantuzesc. Painea prajita frantuzeasca nu prea e frantuzeasca nici ea. Francezii au un desert similar, pain perdu, in care se foloseste paine „pierduta” pentru a pregati un nou fel de mancare. Primul toast frantuzesc in adevaratul sens al cuvantului dateaza din secolele 4-5 d.Hr., a aparut prin Roma cu mult timp inainte ca Franta sa existe.
Popularitatea sa a crescut odata cu imigrantii francezi care au ajuns in America. Cea mai veche reteta de toast frantuzesc apartine lui Apicius si e din secolul 4. Termenul french toast apare in America in secolul 18, denumirea sa fiind data dupa un hangiu pe nume Joseph French.
La baza retetei de toast frantuzesc clasic e o felie de paine sau mai multe inmuiate in lapte, oua, dupa care painea e prajita.
Lava cake cu ciocolata. Moelleux au chocolate e echivalentul frantuzesc si trebuie sa fie neaparat un preparat delicios frantuzesc, nu? E o deosebire fata de lava cake-ul clasic, cu un miez care se scurge imediat ce tai desertul, un lava cake se gateste rapid la temperatura mai mare si centrul trebuie neaparat sa ramana cat mai moale, spre lichid ceva mai gros.
Multi considera ca lava cake cu ciocolata e reteta frantuzeasca pentru ca in anii 1980, cand era foarte popular acest desert, un chef francez a atras atentia asupra faptului ca un desert asemanator era deja in meniurile francezilor cu mult inainte de inventarea sa in SUA-se crede ca pe la 1987, in New York, un anume chef Jean-Georges Vongerichten ar fi inventat reteta. Versiunea franceza era mai apropiata de moelleux si ar apartine unui alt chef Michel Bras, cu inventarea sa la 1981.
Croissant. Ce poate fi mai frantuzesc decat cel mai banal desert, perfect pentru dimineata, un croissant. Si aici avem o problema, pentru ca acest faimos desert nu prea e frantuzesc daca ne gandim la originile sale.
Primele croissante au fost facute in… Austria. Inainte ca francezii sa foloseasca un foietaj cu unt si sa ii dea textura tipica unui desert modern, austriecii aveau in meniuri kipferl. Forma era apropiata de cea a unui croissant clasic francez, dar seamana mai degraba cu o prajiturica si existenta e foarte veche pe teritoriul austriac, de pe la 1200, secolul 13. Croissant, desertul frantuzesc, e urmasul kipferl conform expertilor.
A ajuns sa fie introdus in meniurile francezilor de abia in 1839-un austriac, ofiter, August Zang, a deschis o brutarie in Paris.
Quiche/Quiche Lorraine. Preparatul pe baza de ou nu e nici pe departe pur frantuzesc. Prima data a fost facut intr-o regiune din Germania inainte sa ajunga in Alsace-Lorraine, in Franta, prin secolul 16. De la aceasta regiune si-a luat si denumirea celebra Quiche Lorraine. Poti spune ca e in mare parte preparat frantuzesc in interpretarea moderna pentru ca francezii au adaugat multe si gust in primul rand unui preparat babal cu oua si niste crema, smantana, fel de mancare cu origini germane regasit in vechi retete din Evul Mediu.
Ce au adaugat francezii atat de bun la quiche? Branza, evident, alaturi de niste bacon, lardons. Insa prima si prima data am vazut asa ceva, in varianta simplificata, in Roma Antica. Numele quiche poate fi si un derivat din germana, unde cuvantul e kuchen, tort, prajitura. Initial era un preparat rustic, pentru tarani, si folosea doar aluat de paine, oua, smantana, slanina afumata, branza s-a adaugat, cum am vazut deja, mult mai tarziu.
Sos de ceapa frantuzesc. Nu prea are legatura cu Franta daca ne uitam la originile sosului. Francezii nu prea foloseau smantana acra. Aveau in schimb crème fraîche, mai grasa, dar nu era sos pentru inmuiat ceva in el.
Inventatorul celebrului sos a fost un cetatean din California, prima reteta datand de prin anii 1950. Ce a facut el a fost sa combine un mix de supa de ceapa cu niste smantana. Mai tarziu, California Dip, cum se numea la inceput, sosul de ceapa frantuzesc a ajuns si pe la francezi si de aici si confuzia cu Franta-de abia din anii 1960 avem sos de ceapa frantuzesc
Raclette. E vorba de niste branza care se topeste, foarte populara prin statiunile de schi. Originile sale nu sunt frantuzesti, cum ai crede. Raclette a aparut in Elvetia. Traditia branzei „moi”, topite care se mananca cu ce vrei tu dateaza de prin secolul 12.
In franceza, verbul racler descrie actiunea de a razui. Ce faceau ciobanii in acele vremuri era sa ia un cutit si sa „scrijeleasca”, sa „rada” branza moale pentru a fi folosita in fel de fel de preparte.
Originile clare are raclette sunt in Wallis, Elvetia, reteta e veche de peste 400 de ani. Primele inregistrari scrise ale raclette sunt din secolul 19.
In 1812, Dr. H. Schiner mentiona o traditie in Val d’Anniviers, unde toate mesele bogate incepeau si se terminau cu fromage rôti. De abia in secolul 20 a devenit popular si foarte cunoscut acest preparat delicios. La o expozitie din 1909, vinurile regionale cele mai bune erau acompaniate de aceasta branza-de acolo si numele raclette.
Macarons. Nici acest desert faimos nu are origini frantuzesti. Maccarona era un fel de galusca cu greutate mai mare mancata in Italia renascentista. Continutul de migdale sugera si origini arabe. Soldatii arabi au introdus un fel de macarons in Sicilia prin secolul 12.
Intre timp a ajuns si in Catalonia, Italia, iar in Franta macarons au ajuns mult mai tarziu. Prima data a fost introdus si vazut la Regina Caterina de Medici, care a adus desertul in Franta. Primele retete care semanau cu cea de la macarons dateaza din secolul 7, fiind intalnite in Orientul Mijlociu.
Cofetarii parizieni au creat „Macaron Parisien” in anii 1830. Ulterior, acesta a fost popularizat de companii precum Ladurée. Cofetarul Pierre Herme a fost primul care a creat macarons aromate in anii 1980. El a realizat pe atunci revolutionarele macarons cu fistic, trandafir si vanilie.
Baguette. Nu, nu are origini frantuzesti nici celebra bagheta frantuzeasca. Bagheta are origini austriece, cea moderna e stramosul pain viennois, o paine austriaca introdusa in Franta de abia in anii 1800.
Sunt si voci care sustin ca bagheta frantuzeasca ar fi fost inventata de insusi Napoleon Bonaparte, care isi dorea paine subtire si lunga ca sa incapa in buzunarele soldatilor, in uniformele lor. Altii spun ca ar fi fost un simbol al egalitatii, nu mai era painea de altadata pentru elite.
Mai circulau zvonuri in trecut potrivit carora baghetele ar fi fost o incercare de a preveni bataia dintre lucratorii de la metrou, ca sa nu se mai atace cu cutite de paine. Pana si August Zang, cel care ar fi inventat croissantul, ar fi putut fi si in spatele baghetei.
Totusi originea clara pare sa fie una singura: prin anii 1920 brutarii nu mai aveau voie sa lucreze intre 10 pm si 4 am, asa ca nu puteau face painea clasica si au facut un compromis, inventand bagheta frantuzeasca. Folosirea termenului baguette nu a existat in mod oficial pana in 1920…