Pentru femeile care se confrunta cu infertilitatea singura sansa de a avea un copil ramane fertilizarea in vitro. Procedura e complicata, de multe ori nu ai rezultatele dorite, dar macar ai o speranta.
Dar ce se intampla cand problema e uterul, fie nu exista, fie apar complicatii de-a lungul vietii si o sarcina este aproape imposibila. Transplantul uterin e salvarea. Si nu e vorba despre o procedura S.F. pe care o vezi doar in filme, e deja realitate de ani buni.
Transplantul uterin este o procedura medicala revolutionara care implica transplantarea unui uter sanatos in corpul unei persoane care nu poate concepe din cauza infertilitatii de factor uterin absolut (AUFI). AUFI poate fi cauzata de o varietate de conditii, cum ar fi absenta congenitala a uterului (sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser), daune cauzate de infectii sau operatii, sau alte anomalii uterine. Scopul unui transplant uterin este de a permite aparitia unei sarcini duse pana la termen fara probleme.
Fiind vorba de uter, procesul de transplant e foarte complicat si complex si presupune mai multe etape. La inceput are loc evaluarea psihologica, evaluarea fertilitatii si screening-ul starii generale de sanatate pentru a gestiona riscurile. De asemenea, donatorii, care pot fi in viata sau decedati, sunt verificati pentru compatibilitate si sanatatea uterului.
Cand s-a gasit donatorul si femeia care are nevoie de uter se trece la operatie, care poate dura cateva ore bune. In cazul unui donator viu, uterul este indepartat cu grija, pastrandu-se vasele de sange si tesuturile vitale. In cazul unui donator decedat, procesul trebuie sa aiba loc la scurt timp dupa decesul donatorului pentru a mentine viabilitatea organului.
Care sunt criteriile de evaluare pentru femeia care primeste uterul? Trebuie sa aiba AUFI si cel putin un ovar functional, sa fie la varsta reproductiva, sa fie suficient de sanatoasa pentru a fi supusa tuturor aspectelor chirurgicale ale transplantului de uter si nasterii, sa treaca de o evaluare psihiatrica, sa poata primi medicamente imunosupresoare, sa nu aiba HIV, hepatita B, hepatita C sau alte infectii active, sa nu fumeze.
O intreaga echipa de medici si specialisti va fi implicata: endocrinologi specializati in reproducere, obstetricieni-ginecologi, chirurgi specializati in transplant si ginecologie, anestezisti, specialisti in medicina materno-fetala (MFM) (perinatologi), specialisti in boli infectioase, psihiatri sau psihologi, asistenti sociali, asistenti medicali.
Ce riscuri isi asuma femeile care trec printr-o astfel de operatie? Multe.
Pentru un donator in viata, exista riscuri chirurgicale generale, cum ar fi:
Complicatii ale anesteziei
Infectie
Sangerare
Formarea cheagurilor de sange (tromboza)
Complicatiile specifice indepartarii uterului includ leziuni ale organelor si structurilor inconjuratoare.
Problemele sistemului urinar sunt cele mai frecvente complicatii. Acestea includ:
Umflarea unuia sau a ambilor rinichi (hidronefroza)
Conexiune anormala intre ureter si un alt organ (fistula ureterala)
Vezica urinara hipoactiva (vezica hipotonica sau neurogena)
De asemenea, este important sa se ia in considerare potentialele consecinte mentale si emotionale ale donarii uterului. Unii donatori si-au exprimat sentimentul de vinovatie intensa atunci cand transplantul nu a avut succes.
Riscuri pentru femeile care primesc uterul:
Riscuri chirurgicaele pentru operatia initiala de transplant
Riscuri chirurgicale pentru nasterea prin cezariana
Riscuri chirurgicale pentru indepartarea uterului donat
Esecul grefei uterine – cel mai adesea din cauza formarii cheagurilor de sange in vasele conectate la uter
Rejectia uterului
Expunerea la imunosupresie cu risc de afectare renala (nefrotoxicitate)
Se adauga si riscurile legate de FIV si sarcina si alti factori ce ar putea duce la probleme de implantare si avorturi spontane.
Dupa prelevarea uterina femeia care il va primi va fi supusa unei interventii chirurgicale pentru implantarea uterului in regiunea pelviana. Chirurgii conecteaza uterul la vasele de sange ale receptoarei si creeaza o conexiune cu vaginul acesteia. Succesul operatiei depinde de stabilirea alimentarii cu sange a noului uter.
Dupa transplant, femeia cu uterul „nou” este monitorizata indeaproape pentru semne de respingere a organului sau complicatii. Se administreaza cateva zile medicamente imunosupresoare pentru a ajuta la prevenirea respingerii organului si se va continua tratamentul cu ele. Pacienta si echipa medicala trebuie sa fie vigilente la orice semn de infectie sau complicatii cauzate de aceste medicamente.
Cand uterul transplantat s-a vindecat si functioneaza corect, de obicei dupa un an, receptoarea poate incepe tratamentele de fertilitate. Aceasta implica fertilizarea in vitro (FIV), asta pentru ca trompele uterine nu sunt conectate la uterul transplantat. Embrionii creati inainte de transplant sunt transferati in uter cu speranta de a obtine o sarcina.
La cateva luni dupa un transplant reusit vor aparea si menstruatiile. In termen de trei pana la 12 luni de la operatie, se vor putea realiza aceste transferuri de embrioni-se va implanta un singur embrion o singura data.
Sarcinile obtinute in urma unui transplant de uter sunt considerate cu risc ridicat si necesita supraveghere medicala atenta. Daca se obtine o sarcina, bebelusul trebuie nascut prin cezariana pentru a evita complicatiile cu uterul transplantat.
Dupa nasterea unui copil, pacienta si echipa de ingrijire vor discuta despre fezabilitatea, siguranta si riscurile continuarii cu sarcini ulterioare. Odata ce uterul nu mai este necesar, acesta este indepartat printr-o procedura medicala la fel de complexa. Indepartarea uterului permite receptoarei sa opreasca administrarea medicamentelor imunosupresoare.
Transplanturile uterine sunt rare de altfel, dar devin o optiune de tratament viabila pentru infertilitatea de factor uterin absolut. Ele reprezinta un avans semnificativ in medicina reproductiva, oferind speranta celor cu AUFI care doresc sa experimenteze o sarcina.
Ca rata de succes transplanturile uterine au cam 76% in medie, in 58% din cazuri a existat si o nastere prin cezariana, cu bebelus sanatos.
Privind in trecut, in istoricul acestei proceduri medicale extrem de riscante si complexe, vom descoperi ca primul transplant uterin a avut loc in anul 2000, Arabia Saudita, la o pacienta de 26 de ani si donatorul a fost in viata. Dar, dupa doar 99 de zile, transplantul a fost declarat un esec, pentru ca existau probleme de alimentare cu sange si tromboza.
La 11 ani distanta, in Turcia de data asta, a avut loc alt transplant de uter, cu un donator decedat de data asta, femeia care a primit uterul avea 21 de ani. In 2020, femeia a reusit sa nasca primul copil crescut in mod natural intr-un uter de la donator decedat.
Suedezii au incercat in 2012, 2013 sa faca transplat de uter, noua transplanturi mai precis, de la donatori in viata, de la mama la fiica. In 2014 a avut loc o nastere, prima de acest tip, aparuta de la un transplant uterin facut la o femeie de 35 de ani.
In 2016, 2017 a venit si randul SUA sa incerce. In 2016 a fost primul transplant de uter la Cleveland Clinic, dar nu s-a ajuns la un rezultat pozitiv din cauza complicatiilor. Peste un an Baylor University Medical Center a anuntat prima nastere si primul copil dezvoltat in uterul transplantat. In total au fost 14 copii nascuti in urma procedurilor de transplant de uter, 12 la numar.
In 2015, chirurgii chinezi au realizat primul transplant de uter din Asia. S-a prelevat de la donator cu ajutorul unui brat robotic, operatia a fost integral laparoscopica. Dupa cinci incercari nereusite s-a implantat un embrion inghetat in uter in 2018, iar un baietel sanatos s-a nascut noua luni mai tarziu. Al doilea copil nascut in urma transplantului, in China, a fost in 2025, donatorul a fost decedat in acest caz.
India a raportat in 2017 un transplant de uter de la mama la fiica intr-un spital din Pune. Si alte tari au incercat si reusit transplantul de uter, printre acestea numarandu-se Australia, Cehia, Brazilia, Germania, Liban, Serbia, Franta sau Spania.
Recent, un baietel s-a nascut in urma unui transplant uterin in Marea Britanie, chiar inainte de Craciunul 2025, donatorul a fost decedat in momentul prelevarii organului. Femeia care a primit uterul se nascuse fara un uter. Nasterea a avut loc la Queen Charlotte’s and Chelsea Hospital, vestul Londrei. Uterul fusese transplantat in iunie 2024, operatia durase peste 10 ore. Dar a meritat.
Au mai fost 10 transplanturi uterine in Marea Britanie, dar baietelul nascut la finele lui 2025 a fost primul rezultat in urma procedurii complexe. La inceputul lui 2025 se naste alt copil in urma prelevarii unui uter de la un donator in viata, in ianuarie 2023. In viitor mai sunt planificate alte cinci transplanturi uterine de la rude apropiate in Marea Britanie.
La final e important sa retinem un detaliu esential: copilul nascut dupa un transplant de uter de la un donator decedat nu are niciun fel de legaturi genetice cu donatorul. Pana in prezent sunt peste 135 de transplanturi uterine in toata lumea, iar in urma lor s-au nascut deja peste 65 copii.