Retetele vechi ar putea aduce ceva nou in bucataria moderna, daca sunt pregatite cu atentie si intelese…

Ca sa pregatesti cel mai bun preparat ai nevoie de o reteta. Reteta este un set de reguli de urmat si de indicatii care te ajuta sa ai gustul si aroma aproape de perfectiune in orice farfurie. Retetele nu sunt o invetie noua, ele sunt urmate si create de mii de ani. Retetele de paine sunt printre primele care au fost folosite, vechimea lor datand de acum 30.000 de ani.

Cu cat o reteta e mai veche si mai complexa, cu atat va fi mai interesanta si mai valoroasa, mai apreciata. Cele mai vechi retete din lume sunt, paradoxal, si cele mai simple, sunt gandite pentru a pregati preparate delicioase cat se poate de repede, cu ajutorul unor ingrediente simple…

In bucatarie e loc mereu de inovatie, de creativitate. Poti sa fii creativ cautand mereu combinatii de retete noi, dar poti aduce ceva deosebit in propria bucatarie sau in bucataria restaurantului cu o reteta veche. Retetele vechi sunt apreciate, vei avea gusturi unice, pe care bucataria moderna nu prea mai are cum sa le obtina, ingrediente interesante si abordari originale. O reteta veche poate fi, de multe ori, mai buna decat una foarte populara, dar ceva mai moderna. Asta pentru ca metodele de pregatire a mancarii sunt mult mai simple, mai aproape de ce inseamna cu adevarat gatirea fara graba si fara prea multe „artificii”.

Cele mai vechi retete din lume se mai folosesc inca si astazi si le utilizam si noi cand vrem sa impresionam familia, iubitii, iubitele. Desi nu ne gandim prea mult cand ne apucam de facut mancare, o parte din pasii si din retetele „mostenite” de la mama, de la bunica, au o vechime de sute, daca nu mii de ani…

Tocana. Vechimea ei? 6.000 i.d.Hr. Stim cu totii sa facem o tocanita buna. Punem niste legume, putina carnita taiata bucatele mici, niste ulei, condimente simple si gatim incet, la foc mic. In tocana putem pune apa, bere, alte tipuri de bauturi, daca dorim mai multa savoare. Carnea pusa in lichid si fiarta cu niste legume, ingrediente pe care le ai la indemana a intrat in obiceiurile omului acum 7.000 sau 8.000 de ani. Triburile amazoniene foloseau cochiliile mari de moluste ca sa pregateasca tocana gustoasa. Chiar si Herodot amintea de un fel de tocanita pregatita cu multa grija. Ragout sau tocanita frantuzeasca, a aparut pentru prima data ca reteta intr-o carte a unui sef din secolul 14, Le Viandier. In Epoca Neolitica un fel de tocanita mai „groasa” se consuma peste tot in Europa. Tocanita este mancarea omului sarac pentru ca poti pune in ea tot ce ai la indemana si obtii cel mai bun preparat pe care l-ai fi putut manca vreodata.

Clatite. Vechimea retetei? 3.300 i.d.Hr. Clatitele se mananca peste tot in lume la micul-dejun, alaturi de gemuri, fructe, sirop, alte topinguri interesante. In functie de tara unde mergem, vom avea clatite de tip crêpe, in Franta, Belgia, de exemplu, dar si clatite din orez fermentat, in India de Sud. Otzi are legatura cu retetele de clatite, daca va vine sa credeti asa ceva. Cel mai vechi corp mumificat din Europa a fost descoperit in 1991, in Alpii italieni. Analiza corpului sau a oferit informatii importante despre dieta neolitica. Ultima masa a lui Otzi fusese formata din carne de doua tipuri, de la animale din preajma sa si din… clatite din grau. Toata mancarea fusese gatita la foc deschis. Si in Grecia Antica se consumau clatite multe, se numeau tagenias. Se folosea faina de grau, ulei de masline, se serveau cu lapte si miere. Romanii aveau alia dulcia, iar in cartea de bucate a unui anume Apicius, in secolul 4 deja, aveam o reteta detaliata de clatite, cu ou, faina, lapte, totul stropit bine cu miere. Prima folosire a variantei englezesti a cuvantului clatita, pancake a aparut prin secolul 15…

Pilaf. Vechimea retetei? 1000-500 i.d.Hr. Orezul s-a folosit de sute de ani in diverse retete delicioase, nu mai este niciun secret. Pilaful e o reteta antica facuta cu orez, legume, carne, totul bine asezonat cu niste condimente simple, cu ierburi. Mancarea de orez se consuma in Africa de Est, in Balcani, in Asia Centrala si de Sud, in Orientul Mijlociu.

Orezul s-a tot cultivat in China de acum 13.000 de ani si mai tarziu a fost cultivat si in India, insa persanii antici cultivau orezul inca din anii 1000-500 i.d.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit Sogdian, un oras din Uzbekistanul de astazi si in Tajikistanul de astazi. Ce a mancat el in cinstea acestei cuceriri? Ati ghicit, pilaf. Asa a ajuns pilaful in Macedonia si in alte parti din Europa.

In India a aparut o reteta cu orez, pulao. Venirea musulmanilor in India a dus la modificarea retetei de pilaf, prin adaugarea sofranului si altor ierburi aromatice, condimente ceva mai puternice. Pilaful era pregatit in straturi, cu orez, carne, legume, si arata foarte bine in farfurie. Celebra paella spaniola este un derivat din vechea reteta de pilaf.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?