Stim deja ca e pandemie de COVID-19, stim si ca vom mai trai cu virusul SARS-CoV-2. Sunt doua realitati pe care incercam sa le intelegem cat putem si incercam sa ne obisnuim cu ele. Intr-un final pandemia se va sfarsi, dar in momentul de fata nimeni nu stie cand si cum.
Poate un vaccin, un medicament sa stopeze raspandirea virusului si infectarile, poate un alt tip de tratament revolutionar, nu stim momentan. Inca se lucreaza la vaccin, la medicamente pentru COVID-19. Totusi putem intui cum se va termina pandemia privind la pandemiile din trecut…
Ca sa ai o pandemie ai nevoie de trei „ingrediente”. Un virus ajunge sa determine o pandemie in trei scenarii clare: imbolnaveste multi oameni, se transmite foarte rapid si, cel mai important, nu exista imunitate deja formata in cazul sau. Sunt multe tipuri de virus pe care le mai avem si astazi si pe care le avem active, dar fara a mai provoca pandemii. De exemplu, MERS este un coronavirus „ruda” cu noul coronavirus din 2020, cel raspunzator de COVID-19. Si virusul care provoaca gripa este prezent an de an si tot revine, la un moment dat a fost si o pandemie, insa ne-am obisnuit cu el pentru ca avem deja imunitate formata.
Cand vine vorba de COVID-19 nu prea avem cum sa ne ferim 100% de infectie si asta pentru ca infectarea e mai complexa decat ne dam seama, tine de biologia virusului si de modul in care e construit organismul uman. Masca de protectie si distantarea sociala sunt bune, insa nu reusesc sa impiedice transmiterea virusului de la om la om in proportie de 100%. Singurul lucru ce ar putea stopa pandemia este imunitatea. Imunitatea „de turma” ar putea fi solutia cheie pentru a castiga lupta cu SARS-CoV-2, si asta se poate produce doar prin infectare naturala sau prin vaccinare.
Pandemiile din trecut ne pot da lectii importante despre stoparea unei astfel de infectari la scara larga. Nu exista tehnologia din prezent, e adevarat, insa marile pandemii care au inspaimantat o lume intreaga au ajuns intr-un final sa se termine si asta e important de notat.
Ciuma lui Iustinian. Pasteurella pestis. Nu va spune nimic aceasta denumire, dar ea e bacteria care a provocat ciuma. Ciuma lui Iustinian a ajuns in Constantinopol in 541 i.Hr. A avut un drum lung de parcurs, prin Marea Mediterana, din Egipt, un teritoriu cucerit recent care platea tribut in grane. Sobolanii care au ajuns in aceste grane erau infectati si asa ciuma a ajuns la oameni. Ciuma a omorat tot in cale in Constantinopol, nu erau medicamente, tehnologii moderne pe atunci, s-a raspandit in Europa, Africa de Nord, Asia, ucigand intre 30 si 50 de milioane de oameni, jumatate din populatia globala de atunci.
Pandemia s-a terminat atunci doar cand ciuma nu a mai avut cum sa faca victime pentru ca ramasesera in viata doar cei cu imunitate.
Ciuma bubonica sau „Moartea Neagra”. Ciuma nu a disparut in mod real, asa cum s-ar fi crezut, s-a reintors peste 800 de ani si a ucis si mai multi oameni. Ciuma bubonica a ajuns sa faca victime in Europa incepand cu 1347 si in patru ani si-a trecut in „palmares” peste 200 de milioane de oameni decedati. Raspandirea rapida a bolii s-a datorat proximitatii. Autoritatile din portul Ragusa s-au decis la un moment dat sa ii tina pe marinarii ajunsi acolo in izolare, ca sa vada daca sunt sau nu infectati. Izolarea a avut loc pe nave si a durat 30 de zile.
Mai tarziu s-a trecut la 40 de zile, „quarantino”, de unde si originile cuvantului pe care astazi il folosim mai des ca oricand, carantina. Carantina a ajutat atunci la evitarea unei raspandiri si mai rapide a ciumei si a stopat si boala atat de temuta in timp, pe masura ce lumea a devenit constienta de importanta distantarii si a izolarii.
Marea Ciuma din Londra. Londra nu s-a linistit dupa ce s-a termina cu Moartea Neagra si din 10 in 10 ani a tot avut parte de ciuma. Din 1348 pana in 1665 au fost 40 de perioade in care au crescut infectarile in 300 de ani! Cu fiecare epidemie 20% din populatia londoneza era omorata.
Pe la inceputul anilor 1500 deja Anglia si-a dat seama ca nu mai e cazul sa astepte sa se rezolve problemele de la sine si a impus separarea si izolarea celor bolnavi. Toate locuintele unde erau bolnavi erau marcate ca sa se stie unde erau cei infectati. Cand ieseai afara si aveai bolnavi acasa trebuia sa porti un insemn specific pentru ca lumea din jur sa se fereasca de tine. Cateii si pisicile ar fi fost purtatoarele virusului, asa ca a fost un adevarat masacru pe strazi, mii de animale fiind ucise atunci.
In 1665 s-a terminat cu ciuma londoneza, peste 100.00 de londonezi au murit in doar sapte luni. Nu au mai existat manifestari publice, orice distractie a fost oprita, toata lumea a stat in casa pentru a se preveni raspandirea virusului. Pe fiecare usa a fost desenata o cruce rosie pentru a marca locul in care erau cei infectati. Cei decedati erau ingropati in locuri comune, lumea bolnava sau nu statea in case si asa s-a terminat ciuma in Anglia acelor vremuri.
Variola. Variola a fost o boala endemica in Europa, Asia, Arabia si asta vreme de secole. In Lumea Noua variola a ajuns prin prezenta primilor exploratori europeni, prin secolul 15. Indigenii nu prea aveau nicio imunitate si virusul a facut ravagii in randul lor, zeci de milioane au murit si nu exista niciun tratament. Peste cateva secole insa, variola a fost primul virus care a provocat epidemii distrus prin vaccinare. Vaccinul a pus capat epidemiei.
La sfarsitul secolului 18, doctorul britanic Edward Jenner a descoperit ca oamenii care se ocupau de lapte erau infectati cu un virus mai putin periculos, varicela, o forma usoara. Acest virus ducea la imunitate excelenta pentru variola. Doctorul a incercat teoria sa legata de infectare pe micutul gradinarului sau, un baietel de 9 ani, care a fost infectat cu varicela. Expus variolei acesta nu a mai avut nimic, imunitatea era formata. Peste 200 de ani Organizatia Mondiala a sanatatii anunta ca variola a fost complet eradicata de pe fata Pamantului.