Dati-mi un pistol si nu o sa ma impusc, dar voi rani cu siguranta pe cineva! Acum, seara am ajuns acasa, dar linistea m-a parasit brusc. De asta am ajuns sa urasc atat de mult traiul cu oameni pe care nu ii cunosc si pe care nu mai vreau sa ii mai cunosc si-mi doresc cuibusorul meu pe care sper sa il am cat mai curand. Astea fiind spuse, am avut o zi superba de dimineata- de la 12 noaptea incepand- si apoi a fost cald azi, dar cand am ajuns la munca am intrat in Zona Zoster. A inceput sa sune telefonul ca disperatu’, sefu’ sa imparta ordine in stanga si in dreapta tipand si gesticuland enervant de mult pentru orice chestie. Mi-am facut treaba, nu am vrut sa strang pe nimeni de gat, am fost la prietena mea unde m-am relaxat, apoi am luat-o pe jos de pe Mihai Bravu pana la Dristor toata un zambet. E prima oara cand as vrea ca mainile sa mi se transforme in arme mortale. Ma dor creierii de fiecare data cand aud vocea aia harsaita. Stiu si ce m-ar fi calmat la sigur: bratele iubitului meu si/sau sa fumez. Dar cum nu pot sa o fac pe ultima fara prima, simt nevoia de a vedea niste creier pe parchet. O sa imi incadrez tendintele criminale (muhahah )=))) undeva intre Criminal Minds si CSI. Pauza-nerv, pauza-nerv