Daca in trecut nu se discuta prea mult despre parenting si cu atat mai putin despre stiluri de parenting, in prezent cam toti parintii vor sa adopte un anumit stil si sunt tot mai interesati de conceptul de parenting, citesc despre el, se informeaza din varii surse. Stilurile de parenting joaca un rol foarte important in dezvoltarea copilului si in modul in care viitorul adult se va raporta la tot ce e in jurul sau si la sine. Descifrarea lor si gasirea celui potrivit pentru cresterea copilului sunt deosebit de importante.

Stilul de parenting poate afecta tot ce se intampla in viata copilului, de la stima de sine la succesul la scoala si rezultatele la invatatura. E foarte important sa intelegi si sa reusesti sa alegi stilul de parenting sau o combinatie a celor mai importante stiluri pentru a asigura o dezvoltare sanatoasa a micutului tau. Orice stil de parenting adoptat va influenta direct si profund toata viata copilului si modul in care acesta va aborda experientele de viata si se va raporta la grup sau la societate, va fi o amprenta de nesters pentru viitorul adult.

Cercetatorii au identificat patru tipuri de stil de parenting, fiecare cu o abordare unica in privinta cresterii copiilor. De la inceput trebuie sa stii ca nu exista un stil potrivit de parenting, depinde de fiecare parinte cum alege sa isi creasca copilul si de fiecare copil in parte. In general, stilul autoritativ pare sa fie cel mai bun, cel putin pentru inceput, pentru primele faze ale dezvoltarii copilului.

  1. Stilul autoritar. Parintii care abordeaza acest stil de parenting cred ca micutii trebuie sa fie vazuti, nu auziti, trebuie sa respecte regulile impuse de parinti, nu conteaza sentimentele lor. Stilul autoritar de parenting se va axa pe reguli stricte, supunere si disciplina, parintele are asteptari mari de la copil, nu ezita sa aplice pedepse cand micutul nu respecta regulile impuse. Doar parintele decide, nu exista comunicare reala cu micutii, impune reguli si stabileste consecinte.

Impactul acestui stil asupra copilului si asupra dezvoltarii sale e unul major. Acasa copilul se va comporta bine, va respecta toate regulile, dar in colectivitati, societate va deveni un rebel, va „exploda”, va scapa de toate frustrarile acumulate. Nu va putea relationa bine cu altii, nu va putea lua decizii de unul singur, va avea stima de sine scazuta, nu va putea judeca un caracter, nu isi va da seama de oameni si de intentiile lor, va fi iritat, nervos si furios, ostil, agresiv, chiar despresiv.

  1. Stilul permisiv. Parintii care abordeaza acest stil gandesc reguli, dar nu le impun aproape deloc, le enunta cel mult. Nu se aplica pedepse, nu sunt consecinte mereu la comportamente care nu respecta regulile, copilul va invata mai bine si se va descurca mai bine daca nu intervii, asa gandeste parintele care adopta stilul permisiv, copilul face tot ce doreste si are experiente de viata cat mai multe. Parintele e ingaduitor cu micutul, intervine doar cand e o problema importanta, serioasa, iarta adesea, adopta o atitudine neutra de multe ori. E prietenul copilului si nu e autoritar deloc. E si atent la nevoile copilului fara prea multa autoritate impusa, consecintele nu sunt asa de dure la comportamente care nu sunt adecvate, nu sunt foarte dure si de multe ori se uita de ele rapid.

Copilul care are un astfel de parinte face ce vrea, primeste tot ce vrea, dar ar putea sa aiba probleme de comportament pentru ca nu tine cont de autoritate si de reguli. Nu isi asuma responsabilitatea deloc, ia decizii de unul singur foarte greu, este agresiv, impulsiv in grup, societate, nu e independent, nu isi asuma ce face, este anxios, depresiv, are probleme la scoala. In plus, e egoist, se gandeste doar la el mereu, nu depunde efort mai deloc nici acasa, nici la scoala si mai tarziu la job. Copiii crescuti in acest stil de parenting vor avea probleme cu obezitatea, carii, toate pentru ca parintii nu vor face nimic sa le impuna niste reguli de igiena, de nutritie corecta.

  1. Stilul autoritativ. Este stilul „de aur”, este cel mai potrivit pentru cresterea copiilor. Copiii vor avea mai mare incredere in ei, isi vor exprima mai tarziu opinii si emotii, sentimente si le vor identifica in mod corect. Parintele care imbratiseaza acest stil depune efort ca sa construiasca si sa mentina o relatie cat mai buna cu al sau copil, explica mereu motivele din spatele unor reguli impuse, impune reguli, consecinte, dar ia in considerare si sentimentele copilului, abordeaza strategii de disciplina pozitiva, ofera si recompense.

Exista libertatea de decizie, copilul poate sa faca ce doreste, cum crede, dar sub indrumarea si regulile parintelui, care vegheaza din umbra. Se valideaza sentimentele copilului, parintele investeste timp si energie pentru a preveni anumite comportamente, se urmareste comportamentul pozitiv din partea copilului. Orice greseala a micutilor e o modalitate de a invata si de a experimenta viata, asa cum e ea, deloc roz, asteptarile de la copii sunt clare, se pune accent pe responsabilitate si disciplina, relatia cu micutii e perfecta, calda, atentia e mereu indreptata spre copil.

Copiii crescuti astfel sunt mai fericiti, au incredere in ei, vor deveni adulti de succes, vor lua decizii si isi vor asuma riscuri, isi vor asuma tot ce fac, vor avea rezultate bune la invatatura si stima de sine ridicata, rezistenta in viata de adult. Relatiile cu parintii sunt mai bune, respectul e mai mare, agresiunea e usor de gestionat, isi pot impune anumite reguli ca sa functioneze cat mai bine in grup si societate, isi exprima clar, deschis emotiile si le inteleg. Mereu vor avea asteptari foarte mari de la ei

  1. Stilul neimplicat, neglijent. Parintii care isi cresc copiii folosind acest stil de parenting nu sunt interesati de ei, de ce fac la scoala, de anturaj, nu petrec mult timp cu micutii, nu exista regli si asteptari. Practic ignori copilul, nu ii dai atentie, te concentrezi pe tine si pe problemele tale, nu stii ce face copilul tau, te astepti ca micutul sa se creasca singur, nu e responsabilitatea ta sa il ajuti sa se dezvolte. Parintele crede ca al sau copil se va descurca mai bine fara interventia sa. Uneori ajungi sa adopti acest stil fara intentie, mai ales daca ai probleme cu drogurile, alcoolul sau boli psihice.

Fara ghidare, structura, implicare parentala copilul actioneaza cum crede si de multe ori o face in mod gresit, vor folosi droguri, vor consuma alcool, se vor revolta mereu, vor fi rebeli, se va ajunge la delincventa juvenila, empatia emotionala si cognitiva va fi aproape zero, stima de sine aproape inexistenta. La scoala rezultatele vor fi foarte slabe, vor avea probleme si cu legea, vor fi depresivi copiii cu astfel de parinti neimplicati, nu vor putea relationa deloc cu altii, cu grupul, in societate.

Stilul de parenting adoptat depinde mult de ideea ta despre parenting si de „tipul” de copil pe care il ai si pe care l-ai crescut. Copiii trec prin diferite momente dificile in dezvoltarea lor, asa ca ar trebui sa poti trece usor de la un stil la altul, fara cel de-al patrulea, desigur, ca sa vezi ce ti se potriveste in functie de copil.

Daca vrei ca parinte sa treci de la un stil la altul ar fi bine sa te gandesti la ce a fost in copilaria ta, ce a functionat si ce nu. Depinde foarte mult cum ai fost tratat cand erai mic, ce fel de stil de parenting au aplicat parintii tai. De ce? Pentru ca in viata de adult vei face exact opusul cu micutul sau micutii tai si vei vrea sa fii altfel decat parintii tai. O cale de mijloc este cea mai potrivita abordare in aceasta situatie.

Stilul de parenting autoritativ este cel mai bun daca vrei sa mergi la sigur. E o combinatie perfecta de comunicare clara, standarde apropiate varstei, ceea ce va duce la adulti echilibrati emotionali care pot sa faca fata in diverse situatii sociale si pot sa impuna obiective, scopuri pentru ei insisi. Se vor stabili niste limite clare, comunicarea va fi permanenta si deschisa, se ofera alegeri pentru copil si se discuta despre ce e mai bine sa se faca si ce nu, copilul va fi mereu ascultat si emotiile sale chiar vor conta, afectiunea si dragostea pentru copil vor fi exprimate si verbalizate mereu.

Ai rabdare si incearca sa oferi recompense pozitive la comportamente pozitive, consecintele aplicate cu duritate nu au ce cauta in comportamentul tau. Observa raspunsul si comportamentul copilului odata ce aplici un stil de parenting si de abia dupa decide ce mai ai de facut.

Daca vrei sa stii mai multe despre copilul tau ca sa poti aplica si adopta un stil corect de parenting, adecvat, poti merge la un psihoterapeut de familie, care va sti sa identifice trasaturile copilului si nevoile specifice pentru dezvoltare armonioasa.

Concluzia e simpla: o combinatie adecvata de stiluri de parenting si schimbarea lor odata cu inaintarea in varsta a copilului si cu noile provocari va fi o abordare corecta, asta daca vrei sa maximizezi potentialul copilului tau si sa asiguri o dezvoltare armonioasa in viitor.