Pentru cei care au trait deja inainte de 1989 cenzura nu mai este o noutate. Am avut cenzura in Romania si inca o avem si astazi, mascata sub diverse pretexte, in anumite domenii. Cenzura este de cele mai multe ori un lucru rau, de multe ori este motivata si este o decizie extrema pe care o poti lua daca informatia “ar putea provoca un rau” unei populatii, unui grup de oameni. Inca mai exista tari unde cenzura este dusa la un alt nivel si se manifesta adesea in cazul presei si a celor care lucreza in acest domeniu.
Cenzura apare atunci cand incerci sa previi transmiterea unor informatii catre un public anume. Aceasta interdictie vine adesea de la grupuri de control. Avem cenzura pornita de la mass-media, de la guverne, de la grupuri religioase. Nu avem cenzura cand ne referim la informatii secrete oficiale, la diverse secrete comerciale si la proprietate intelectuala, discutii avocat-clienti.
Cine are de suferit cel mai mult de pe urma cenzurii? Pana la public si la oamenii de rand sufera jurnalistii, presa. Cenzura in mass-media este destul de periculoasa si poate duce la crearea unui precedent nedorit in zonele in care apare. Jurnalistii sunt primii care pot sa o „simta” si sa o previna, sa o faca publica, daca au cum. Multe tari au sisteme foarte puternice de cenzura. bine puse la punct si imposibil de desfiintat. Practic nu ai cum sa scapi de cenzura oricat de mult ti-ai dori.
Aparitia cenzurii este strans legata de regimul politic sau de politicile celor de la putere. De exemplu, regimurile comuniste sau totalitare vor avea o cenzura pe care o astepti pana la urma, apare in mod „natural”. Dar putem avea cenzura si in afara acestor regimuri, mai ales daca avem lideri si grupuri de control care vor sa controleze cat mai bine anumite aspecte ale realitatii care ajunge la populatie.
In ce tari gasim o cenzura puternica la nivelul mass-mediei?
Eritrea. Vorbim despre o tara din Africa de Est unde nu te-ai fi asteptat sa gasesti cenzura. Si totusi ea e prezenta. Tot ce inseamna presa independenta a disparut in 2001. Deja in decembrie 2018 erau 16 jurnalisti in spatele gratiilor, inchisi inca din 2001, fara nicio sansa la un proces corect. Legea presei din 1996 spunea clar ca mass-media era obligata sa promoveze obiective nationale. Politica editoriala e controlata de la… guvern, nimeni nu face nimic fara stirea statului.
Folosirea de surse de informare alternative, sateliti, internet, e interzisa, restrictionata. Doar 1% din totalul populatiei de acolo are acces la Internet. Cine vrea Internet si informare online merge la internet cafe si acolo e monitorizat in fiecare secunda. Nici macar intelegerile politice nu au reusit sa doboare cenzura din Eritrea.
Coreea de Nord. Aici intalnim un paradox: in Constitutie scrie clar ca avem libertatea presei, insa tot ce tine de mass-media vine direct de la KCNA, o agentie nationala de stiri coreeana. Toata informatia e doar despre politica partidului si ce activitati mai face conducatorul si toti din subordinea sa. Fara stiri internationale, doar lucruri banale sau informatii frumos ambalate despre liderul nord coreean.
Liderii politici, elitele politice nu au acces la internet, insa in anumite scoli si institutii este deja un intranet numit Kwangmyong. Vrei informatie independenta, din alte surse, te uiti pe furis la canale straine, asculti radio strain, te uiti la DVD-uri straine aduse „pe sub mana”. Acum nici macar radio din alte tari nu mai asculti pentru ca autoritatile iti blocheaza orice fel de receptie.
In 2017 s-a intrecut masura. Doi jurnalisti sud coreeni si editorii lor au fost condamnati la moarte pentru ca au insultat demnitatea tarii. De la ce a pornit totul? De la o carte care detalia viata omului obisnuit din Coreea de Nord si de la o recenzie…
China. Nu ai cum sa nu incluzi pe lista de tari unde cenzura merge de minune si China. Aici intalnesti cel mai sofisticat sistem de cenzura posibil. Vreme de 20 de ani in China au tot fost inchisi jurnalisti pe banda rulanta, in 2018 erau deja 47 de jurnalisti dupa gratii. Cine nu se supune cenzurii si cuvantului venit de la Partid este desfiintat si pedepsit, daca e vorba de o institutie de presa.
Niciun fel de cont de social media sau site nu are curaj sa dea vreo informatie, o stire fara aprobarea prealabila din partea autoritatilor. Utilizatorii de internet nu pot sa acceseze nimic din afara Chinei, un firewall gigant, Great Firewall are grija ca niciun chinez sa nu treaca de limitele impuse online. Esti prin cu VPN s-ar putea sa ajungi fata in fata cu autoritatile.
Orice jurnalist care lucreaza in China e supravegheat non-stop si partidul stie prea bine ce face respectivul chiar si in timpul liber.
In regiunea de nord-vest Xinjiang jurnalistii risca si inchisoarea daca raporteaza de acolo, asta pentru ca in spatiul respectiv sunt tabere de reeducare…
Cuba. Desi s-au mai imbunatatit lucrurile intre timp, odata cu accesul mai usor la internetul mobul si la Wi-Fi, in Cuba avem cenzura in continuare. Tot ce inseamna presa este mereu sub controlul partidului de la putere, tot ce apare in presa trebuie sa fie in acord cu obiectivele societatii socialiste. Din 2017 in Cuba este si internet pe mobil si internet in casele oamenilor, dar e prea scump ca sa isi permita toata lumea asa ceva. Totusi orice fel de acces la site-uri si platforme importante este blocat si asa va ramane.
Jurnalistii care au tupeul sa critice regimul de acolo sunt santajati, sunt supravegheati in toate felurile, sunt retinuti si inchisi pe o perioada scurta. Nu ai voie nici macar sa scrii despre calamitati naturale. Daca vrei sa eviti orice problema cu partidul ori nu mai raportezi nimic si iti vezi de treaba, ori incerci sa ai o abordare mai light si aprobata neaparat de la „centru”.