Daca vrem sa ne simtim bine si sa ne bucuram de viata, cum se spune, mergem la o petrecere. Petrecerile sunt locurile perfecte pentru socializare, pentru un pahar de alcool de calitate sau un cocktail, dar si pentru distractie dupa o perioada grea.
Doar ca in istorie petrecerile au fost mai mult decat atat si s-au transformat in adevarate evenimente unde orice era posibil si amploarea evenimentelor a depasit orice asteptari.
Cele mai mari si mai somptuoase petreceri din istorie au fost in cele mai neasteptate perioade si locuri. Nu ai nevoie de prea multe ca sa ai o astfel de petrecere. In prima faza ai nevoie de multa lume, dar si de o persoana importanta care organizeaza. Daca adaugi si ceva alcool, invitati sau evenimente cu staif, mancare multa si buna ai deja reteta perfecta pentru un eveniment de zile mari.
De-a lungul istoriei au fost multe petreceri „monstruoase” care au depasit orice fel de asteptari, dar in topul nostru le-am inclus doar pe cele mai inedite si mai ciudate din perspectiva lucrurilor care s-au intamplat in cadrul lor…
Festivalul betiei (Egipt). Unde va prin secolul al XV-lea i.Hr., zeul soarelui, Ra, avea un festival al betiei dedicat doar lui. La inceput era doar o sarbatoare religioasa. Ra a oprit distrugerea omenirii imbatand-o pe Hathor cu 7.000 de borcane de bere vopsita in rosu pentru a semana cu sangele. De la atata bautura Hathor a lesinat si a uitat de planul ei de a devora viata umana pe pamant.
Ca sa isi aminteasca mereu de eveniment, egiptenii beau cantitati mari de alcool in fiecare an, imitand-o pe Hathor, adica incercand sa bea pana lesina in cele din urma. Aceasta sarbatoare avea loc in a 20-a zi a lui Thoth, prima luna a calendarului egiptean.
Pe langa bautura, in trecut mai erau organizate si orgii si sex salbatic, ca parte a onorarii lui Hathor, care era si zeita dragostei si a fertilitatii.
Casa de Aur a lui Nero (Roma). In anii 64-68 d.Hr., Domus Aurea (Casa de Aur) a infamului Imparat Nero ar fi gazduit unele dintre cele mai depravate petreceri din antichitate. Tinute in coenatio rotunda (sala de mese rotitoare), petrecerile il aveau in centrul lor pe Nero, care isi ospata invitatii cu festinuri elaborate, cu mancare din belsug, pe care acestia aveau voie sa le paraseasca doar daca urmau sa se duca sa verse pentru a putea continua sa manance, sau pentru a intretine relatii intime.
Nero se acoperea cu pielea unui animal salbatic si avea barbati si femei legati de stalpi pentru a avea raporturi sexuale sub infatisarea unei fiare salbatice. Oaspetii nu aveau voie sa plece pana cand Nero nu deschidea usile si decreta finalizarea petrecerii…
Balul barbatilor Arsi (Paris). Pe la 1393 s-a intamplat un eveniment care la inceput era privit doar ca unul de divertisment menit sa celebreze o casatorie si sa-l tina ocupat pe regele instabil mintal. Dar balul cu pricina s-a axat pe un charivari, o reprezentatie a cavalerilor imbracati in oameni salbatici (costumele lor erau inmuiate in smoala pentru a parea parosi), in timp ce restul curtii trebuia sa ghiceasca cine se afla sub deghizari.
Lumanarile si torte au fost interzise in camera din cauza costumelor extrem de inflamabile, dar fratele regelui, Ducele d’Orleans, nu a inteles mesajul si a aparut beat, purtand o torta. Unul dintre dansatori a luat foc, iar incendiul s-a raspandit rapid. Tanarul rege era unul dintre cavaleri in costum. A scapat pentru ca a fost protejat de flacari de o ducesa.
Intreaga curte a fost fortata sa recunoasca public ca a gresit pentru ca a riscat viata regelui pentru ceva atat de trivial ca o petrecere. De aici si numele evenimentului, Bal des Ardents – Balul barbatilor arsi.
Campul Panzei de Aur (Franta de Nord). Anul 1520 a venit cu o noutate pentru vremurile respective. Fiind in esenta o competitie de consum ostentativ, Regele Henric al VIII-lea si Regele Francisc I – conducatorii Angliei, respectiv Frantei – au organizat o intalnire in nordul Frantei pentru a incerca sa se intreaca. Campul Panzei de Aur vine de la cantitatea uriasa de panza scumpa folosita atat de englezi, cat si de francezi in incercarile lor de a se uimi reciproc. Cele doua saptamani si jumatate de festivitati au insemnat si consumul a 817 648,949 litri de vin si au costat echivalentul a 15 milioane de lire sterline din prezent.
Corturi temporare au fost ridicate pentru a gazdui banchete uriase, turnee de jousting si festivitati in fiecare seara. Diplomatia politica a fost aproape zero, dar dezmatul a fost 100%, cu siguranta. Ambii regi aveau ego-uri mari, iar dupa ce a fost invins de Francisc intr-un meci de lupte, se spune ca starea de spirit a lui Henric s-a schimbat la 180 de grade.
Petrecerea bunatatilor Insulei Fermecate (Versailles). 1664, Franta. Regele Ludovic al XIV-lea a profitat la maximum de noul sau castel, Versailles, gazduind acolo o petrecere de 4 zile in onoarea mamei sale, Anne de Austria, si a sotiei sale, Maria-Theresa, dar si metresei sale, Louise de la Vallière.
Povestea din spatele evenimentului era cea a unui magician care tinea inchisi cavaleri nobili – costume somptuoase, piese de teatru noi, dans, balet, muzica, focuri de artificii, un festin urias si intreaga gradina de la Versailles luminata cu mii de lumini. Nimeni nu a reusit de atunci sa organizeze alta petrecere la fel de fastuoasa si de mareata, niciun rege al Frantei.
After Party-ul Les Noces (Paris). Les Noces a fost o lucrare de balet si orchestrala compusa de Igor Stravinsky, care a debutat la Théâtre de la Gaîté din Paris, in iunie 1923. Dupa premiera, Gerald si Sara Murphy, doi artisti si socialisti americani, au gazduit un fabulos after-party pe o barja pe Sena.
Printre invitatii de marca s-au aflat Pablo Picasso, Jean Cocteau, Cole Porter si Stravinsky insusi, F. Scott Fitzgerald, poetul Tristan Tzara, romancierul riscant Raymond Radiguet, Cole Porter si Jean Cocteau, s-a baut multa sampanie, evenimentul fiind iconic pentru ‘Bright Young Things’ ai epocii, familia Murphy devenind cea mai buna gazda din Paris.
In loc sa grabeasca o receptie improvizata pentru acea noapte, au anuntat in tot Parisul ca petrecerea va avea loc pe 1 iulie, pe o barja pe raul Sena. S-a cheltuit fara masura pe mancare, bautura si decor.
Bucatari francezi de cinci stele au fost angajati sa gateasca pe loc, iar sampania nu s-a terminat niciodata. Sara Murphy a vrut sa decoreze barja cu flori, dar florariile erau inchise duminica, asa ca a cumparat o multime de jucarii, masini de pompieri, papusi, clovni, animale de plus si trenulete de jucarie.
Picasso a decis rapid ca acestea meritau sa fie un accident de masina si le-a ingramadit pe toate la un loc, punand in varf o vaca pe o scara de masina de pompieri.
Petrecerea a durat toata noaptea – artista Natalia Goncharova a citit in palma, Cocteau a continuat sa sperie oamenii tipand ca nava se scufunda, iar in zori, dirijorul Ernest Ansermet a luat jos coroana mare de lauri a familiei Murphy si un Stravinsky foarte beat a sarit prin ea. El a numit-o cea mai „mare” noapte din viata lui.
Balul Alb-Negru al lui Truman Capote. Truman Capote crea cu tarie ca intr-o zi va fi bogat si faimos si va organiza tuturor prietenilor sai o petrecere pe care nu o vor uita niciodata. Romanul In Cold Blood a devenit un succes urias in 1966, a avut dintr-odata multi bani si s-a gandit sa organizeze un bal mascat.
A ales Hotel Plaza din New York si a intentionat sa decoreze totul in alb si negru izbitor. Balul ar fi putut inspira utilizarea de catre Stanley Kubrick a decorurilor alb-negru in filmele ulterioare precum 2001: A Space Odyssey si A Clockwork Orange.
Capote a invitat doar cei mai buni si mai cunoscuti dintre prietenii sai, impreuna cu unele celebritati pe care le admira, inclusiv politicieni, actori si in mare parte scriitori. Exista si un cod vestimentar strict de doar alb sau negru, iar toata lumea urma sa fie echipata cu o masca alba sau neagra daca nu aducea una.
Capote a contracarat decorul alb-negru cu fete de masa de un rosu aprins socant, sfesnice de aur si liane smilax cu fructe de padure rosii stralucitoare. Meniul a constat in mai multe dintre felurile de mancare preferate ale lui Capote: carnati, oua amestecate, biscuiti, spaghete si chiftele, chicken hash (tocanita de pui) si produse de patiserie cu ciocolata si fructe. Bauturile erau apa si 450 de sticle de sampanie Taittinger.
Invitatul de onoare a fost Katharine Graham, presedintele The Washington Post. Printre invitati s-au numarat Henry Ford, Jr.; Printul Stanislaw Radziwill si Printesa sa, sora lui John Kennedy, actrita Candice Bergen, Norman Mailer, John Steinbeck; Phillip Roth, Irving Berlin sau Vivien Leigh, marele Frank Sinatra si Mia Farrow.
A fost de altfel „ultimul mare moment din istoria sociala a orasului New York”.