Din noiembrie 2019 si pana prin 2022 ne-am confruntat cu o pandemie fara precedent in vremurile moderne. Pandemia de COVID-19 a debutat brusc, a omorat mii de oameni, pe altii i-a lasat cu sechele pe viata, ceea ce astazi cunoastem sub denumirea medicala de Long COVID. Pe langa toate transformarile radicale de la nivel economic, global, medical, stiintific, pandemia de COVID-19 ne-a „furat” foarte multe lucruri pe care le consideram banale, normale inainte de izbucnirea ei si pe care s-ar putea sa nu le mai recuperam niciodata asa cum erau ele inainte de noiembrie 2019.
Pandemia de COVID-19 a fost un moment de cotitura in istoria recenta a omenirii. Nu am stiut ca vine, desi existau semnale, dar le-am ignorat. Nu am stiut ce sa facem ca sa prevenim toate efectele ei dezastruoase pe care le-am trait cu totii. Pandemia a fost nemiloasa si a luat in primul rand mii de vieti omenesti. Dar a mai reusit sa ne ia si altceva, poate la fel de important ca viata noastra. Ce anume? Aflati din randurile ce urmeaza.
Locurile de munca. Odata cu instaurarea carantinei globale si a inchiderii tuturor afacerilor pentru o perioada foarte lunga de timp am pierdut locuri de munca. Multe locuri de munca. Afacerile care pana mai ieri erau profitabile au disparut subit, altele care inca mai rezistau au ajuns la faliment si si-au inchis portile, usile. Desi a existat somaj tehnic fortat, multi oameni nu s-au mai intors deloc la locurile de munca si isi cauta, unii, chiar si astazi, un loc de munca, mai ales cei mai in varsta sau tinerii care de abia ies de pe bancile scolii si isi gasisera ceva de lucru pana sa vina pandemia de COVID-19.
Scolile si calitatea invatamantului. O generatie intreaga a fost afectata de inchiderea scolilor si de tot experimentul scolilor on-line, cu toate cursurile si chiar si examenele, lucrarile, proiectele date on-line. S-au vazut foarte bine rezultatele la cele mai recente teste si de la noi din tara, examene nationale, dar si din alte tari. Si asa invatamantul in multe state nu era unul cu performante de invidiat, odata cu pandemia s-a stricat si tot ce mai era bun la nivel de sistem si copiii au fost cei mai afectati. Lor li s-a „furat” bucuria socializarii cu alti copii, bucuria invatarii in salile de clasa, dar si siguranta unui viitor mai bun prin educatie de calitate.
Interactiunea sociala. Inca din timpul pandemiei de COVID-19 psihologii si psihiatrii atrageau atentia efectelor izolarii fortate si limitarii interactiunilor umane pe o perioada foarte lunga de timp. Am tot stat in case cu saptamanile, daca am iesit afara si am revenit la o viata partial normala nu am avut voie sa ne mai apropiem atat de tare, masca a fost cu noi, pe fata mereu. Prin lipsa interactiunii sociale am devenit „mai putin oameni”, s-au exacerbat comportamentele dictate de instinctele primare, am ajuns sa suferim tot mai des de probleme psihice si psihologice de care de multe ori nici nu suntem constienti.
Pofta de a descoperi ceva nou si placerea care vin la pachet cu orice calatorie. Dupa ce s-au mai ridicat din restrictiile dure din toate tarile am putut sa calatorim in urma valurilor multiple de infectari si variantelor care tot apareau si nu ne lasau deloc sa stam linistiti in vacante. Pandemia ne-a furat siguranta in timpul calatoriilor, ne-a furat placerea de a calatori unde vrem chiar si acum, pentru ca multi am ramas cu teama de a nu ne infecta si de orice are legatura cu exotismul si cu multimile de oameni, cu mancarea mai deosebita.
Evenimentele cu zeci de oameni si intalnirile in locurile publice. Totul a fost anulat in pandemie, dar dupa ce s-a dat drumul iarasi la tot felul de evenimente numarul celor prezenti nu mai este ca altadata. In continuare ne temem de multime, chiar daca nu o recunoastem, asta pentru ca avem cazuri saptamanale in continuare de infectari cu SARS-CoV-2. Intalnirile in locuri publice in numar mare, apropierea exagerata, toate sunt acum privite cu multa reticenta si teama de o noua pandemie si de noi variante nu a disparut total, asta e clar.
Un simt al normalitatii ca inainte de momentul noiembrie 2019. Poate cea mai mare pierdere din pandemie este legata de pierderea senzatiei de normalitate. Da, avem o viata normala, poate ca inainte de 2020, dar sentimentul normalitatii si perceptia normalitatii nu vor fi niciodata la fel ca inainte de noiembrie 2019. Stim ca pandemia poate reizbucni oricand, ca ar putea veni alta pandemie si mai periculoasa, asa ca normalitatea de astazi e dominata de lipsa securitatii, siguranta. Incercam sa ignoram pericolele din jur, nu ne mai gandim la ce a fost, dar in subconstient normalul e departe de a fi perceput ca… normal…
Un scop in viata si un rost. Si tot pandemia de COVID-19 ne-a „furat” directia clara in viata. Nu prea ne mai gasim rostul, ne revin mereu in minte toate perioadele grele din pandemie, suntem debusolati, suntem speriati uneori pentru ca viitorul nu prea mai exista atat de clar in mintea noastra. Scopul in viata este tot mai greu de definit si de adus in realitatea de zi cu zi, ne punem in practica.
Speranta. Pandemia de COVID-19 ne-a luat pana si ce aveam cu totii si ne ajuta de multe ori sa trecem peste orice: speranta. Desi suntem departe de a mai fi in pericol cum eram in pandemie, speranta continua sa fie problematica in randul nostru, mai ales ca acum avem si un context international dominat de razboiul din Ucraina si de amenintarea razboiului nuclear. Dar speranta moare ultima si continuam sa ne mai agatam de ea si sa o refacem atat cat e posibil ca sa ne continuam vietile.