Aceleasi buze care planeaza acum asupra cafelei alunecau ieri ca demente pe dunele trupului tau atat de nou atat de bine calculat cu phi cu regula de aur cu siruri ale lui Fibonacci serpuind ca ADN-uri culese de undeva de departe din gradini pe unde numai te banuiam in lumina portocalie mi te-ai deschis ca o cutiuta muzicala si cutia ta toracica a eliberat mii de note muzicale una mai blanda decat alta impiedicandu-se de zgrunturoasa piele de gaina imprastiindu-se pe tot corpul tau le culegeam in palma imi apropiam ochii si imi infigeam limba in oceanul de note lipaind lipaind cutiuta muzicala nu contenea sa isi infiga notele si pauzele in mine fiecare celula a pielii mele cauta fiecare celula a pielii tale se amestecau se zapaceau se aruncau se gaseau se pierdeau iar se cautau iar se gaseau noi asteptam linistea sa cada o liniste fara eticheta de pret o liniste fara insemne o liniste pe care sa o facem doar a noastra cu palmele si talpile infigandu-ne in ea adanc Flavius hai sa ne adancim in tacere hai as fi zis eu celulele se framantau saracele stiind ca vor lua trenul de 19.30 stiind ca nu se vor grabi ca sa il poata lua pe cel de 20.35 pasii tai in mine se transformau in chei ma deschideai ca pe o alta cutie muzicala incet incet lipa lipa si muzicile noastre se asezau ca nori in jurul nostru nu ne mai vedea nimeni de nori din trei straturi/faci o lume/fara laturi/fara nume unul de nori de muzica de noi unul de liniste cu urme de maini de picioare de noi si in mijlocul sferei esti tu deschisa ca o cutiuta muzicala iar eu prea frant dorm – in sfarsit – in linistea palniei inimii tale si undeva intre noi fiecarei celule a trupului meu ii e dor de fiecare celula a trupului tau. buze care planeaza acum asupra cafelei alunecau ieri ca demente pe dunele trupului tau atat de nou atat de bine calculat cu phi cu regula de aur cu siruri ale lui Fibonacci serpuind ca ADN-uri culese de undeva de departe din gradini pe unde numai te banuiam in lumina portocalie mi te-ai deschis ca o cutiuta muzicala si cutia ta toracica a eliberat mii de note muzicale una mai blanda decat alta impiedicandu-se de zgrunturoasa piele de gaina imprastiindu-se pe tot corpul tau le culegeam in palma imi apropiam ochii si imi infigeam limba in oceanul de note lipaind lipaind cutiuta muzicala nu contenea sa isi infiga notele si pauzele in mine fiecare celula a pielii mele cauta fiecare celula a pielii tale se amestecau se zapaceau se aruncau se gaseau se pierdeau iar se cautau iar se gaseau noi asteptam linistea sa cada o liniste fara eticheta de pret o liniste fara insemne o liniste pe care sa o facem doar a noastra cu palmele si talpile infigandu-ne in ea adanc Flavius hai sa ne adancim in tacere hai as fi zis eu celulele se framantau saracele stiind ca vor lua trenul de 19.30 stiind ca nu se vor grabi ca sa il poata lua pe cel de 20.35 pasii tai in mine se transformau in chei ma deschideai ca pe o alta cutie muzicala incet incet lipa lipa si muzicile noastre se asezau ca nori in jurul nostru nu ne mai vedea nimeni de nori din trei straturi/faci o lume/fara laturi/fara nume unul de nori de muzica de noi unul de liniste cu urme de maini de picioare de noi si in mijlocul sferei esti tu deschisa ca o cutiuta muzicala iar eu prea frant dorm – in sfarsit – in linistea palniei inimii tale si undeva intre noi fiecarei celule a trupului meu ii e dor de fiecare celula a trupului tau.
