Secolul al XXI-lea a fost unul foarte important pentru pictura si pentru artisti. A venit cu evolutie, cu picturi si abordari diferite de ceea ce am vazut pana atunci, a adus si mai mult curaj si dorinta de a veni in fata publicului cu opere de arta care sa iasa neaparat din tipare.
Artistii au fost din ce in ce mai implicati in operele lor, privitorii si-au dorit sa vada mai mult si sa fie impresionati de fiecare pictura in parte. Asa au aparut capodopere in pictura pe care nu le-am fi avut daca nu ar fi existat imaginatie si dorinta, creativitate la superlativ, tipice secolului al XXI-lea.
Iubitorii de arta sunt deja familiarizati cu tot ce a insemnat si a presupus secolul al XXI-lea in arta si in pictura cu precadere. S-a trecut rapid la picturi care de multe ori sfidau realitatea si conventionalul, s-a integrat si tema globalizarii din ce in ce mai prezenta in toata arta secolului al XXI-lea, dar si idei reintepretare din secolele trecute. Ce s-a obtinut? Picturi pe care le-ai privi minute bune de aproape si care te-ar duce intr-o alta lume, ti-ar da de gandit. Cateva exemple in randurile ce urmeaza.
Cu 100 de ani in urma, Peter Doig. Este o capodopera suprinzator de simpla. Intr-o canoe vedem o figura fantomatica a unui barbat cu parul lung si cu barba. Pare ca ne priveste. Marea din jurul sau este nemiscata, cerul este roz. La orizont se zareste o insula. De acolo a venit barbatul? Compozitia picturii e una ciudata, cu atat mai ciudata cu cat s-au folosit si tehnici speciale pentru a aduce un mister si mai mare in aceasta capodopera. In unele locuri vopseaua a fost lasat sa curga pur si simplu de pe panza. Desi prezenta unei canoe ar putea aminti de Canada, artistul a marturisit mai tarziu ca sursa de inspiratie a fost de fapt un film horror „Vineri 13”. Sursa figurii fantomatice este, se pare, o coperat din 1972 a albumului lui Duane Allman, O Antologie, unde putem vedea clar un barbat, basist, stand intr-o canoe. Restul peisajului provine dintr-o fotografie separata infatisand Carrera, o insula-inchisoare de pe coasta Trininad.
Lumumba, Luc Tuymans. Toate picturile lui Tuymans ofera o distantare filozofica fata de episoade istorice, personaje si referinte. Imaginarul lui Tuymans deriva din alte picturi, filme, inventia sa este de fapt o productie a reiterarii, reamintirii, a duplicarii.
Luc Tuymans s-a reintors la panza si la pictura dupa ce a abandonat pentru o vreme pictura, ca sa studieze istoria artei si sa exprimenteze cu filmul. In toate operele sale se poate observa incetinirea pictatului si viteza tipica fotografiei, vezi fiecare tusa pe panza speciala. Toate picturile de dimensiuni mici create intr-o singura zi sunt de o calitate funerara misterioasa, aduc aminte de o singuratate ancestrala. Patrice Lumumba e in centrul picturii amintite, este primul prim-ministru ala Republicii Congo ales in mod democratic, fiind infatisat in note de griuri si de maro. Pictura e facuta cu gandul la o pictura din amintirile artistului. Lumumba pare un pic in offside, detasat, alienat, dezorientat putin, o ilustrare excelenta, poate, a starii de spirit si a personalitatii sale.
Dispersie, Julie Mehretu. Pe suprafata unei panze vedem o explozie de culoare si de vopsea. In spatele formelor geometrice monocromatice se ascunde mereu o structura lineara elaborata. Incorporand si combinand planuri arhitecturale preexistente si un design aparte, picturile lui Mehretu sugereaza noi harti uimitoare care par sa reprezinte spatiul si timpul laolalta. Pentru artist, aceasta combinatie de forme, culori, explozie de culori nu e altceva decat un limbaj, limbaj apartinand tocmai personajelor care ocupa peisajele postmoderne complexe.
Operele sale aduc investigatii formale in lumina culorii si a liniilor, combinate cu probleme sociale intalnite de-a lungul timpului in lumina globalizarii tot mai periculoase.
Eveniment, Brice Marden. Alta capodopera pe care merita sa o privesti chiar si pret de cateva minute. Linii sub forma de serpentine par ca se misca de-a lungul suprafetei panzei. Toate liniile sunt parca suspendate intr-o tensiune echilibrata pana la urma. Culorile apar, dar nu intervin ca sa strice acest echilibru fragil. Fiecare ocupa un plan diferit in spatiul picturii.
Marden s-a afirmat pentru prima data in pictura cu opere incadrate in minimalismul monocromatic. Inspirate de caligrafia chineza si japoneza, picturile sale au imbratisat din anii 1980 si motive lineare. Cu o pensula lunga picta de la distanta orice dorea, si-a creat un sistem si un set de reguli formale, fiecare pictura devenind o variatie subtila a temei predilecte din operele sale. Abordarea e contemplativa din perspectiva privitorului si asta individualizeaza intreaga sa creatie.
Interiorul, Glenn Brown. Pictura pare sa infatiseze un cap de desen animat destul de bizar. Privita de mai aproape, pictura dezvaluie o forma grotesca, din care maini si picioare ies si parca intra in globii oculari iesiti din orbite. Pielea acestei fiinte supranaturale este facuta din tuse atent alese pentru a reflecta natura sa misterioasa. Toata suprafata picturii este plata, ceva foarte ciudat iarasi. Inspiratia pentru pictura pare ca a fost istoria artei si cultura populara, reproduceri ciudate ale operelor altor artisti pe care pictorul i-a admirat. Multe dintre operele sale au fost obtinute prin reproducere, asta a recunoscut-o pictorul. S-a inspirat din postere, carti postale, carti cu picturi, scanate in calculator si apoi colate. Tot ce picteaza Brown trece printr-un proces de distorsiune pentru a forma imagini complexe care se afla pe linia fina dintre abstractie si figuratie.