Ministerele nu sunt intotdeauna unele cu misiuni usoare

Suntem deja obisnuiti sa avem un guvern cu mai multe ministere. Fiecare minister in parte are o misiune si un obiectiv, are un ministru si isi propune inca de la inceput sa sprijine domeniul alocat in asa fel incat totul sa se desfasoare cat mai bine.

Ministerele clasice le gasim peste tot in lume, sunt ceva obisnuit in tarile democratice, unde sistemul politic functioneaza dupa regulile unei democratii sanatoase. Ne asteptam sa avem ministere precum Ministerul Educatiei, Ministerul Muncii, Ministerul Apararii, Ministerul Finantelor.

Insa pe langa acestea mai intalnim o multime de alte ministere ciudate, care au la baza idei ale unor oameni politici concretizate la un moment dat intr-un minister cu „puteri” limitate.

Administratia de stat are la baza organe centrale denumite ministere. Practic prin ministere se conduc anumite ramuri ale activitatii statului, asta pentru a fi mai usor sa administrezi eficient toate domeniile si ramurile in care e implicat statul. Orice minister are un ministru, adica omul are supervizeaza activitatea respectivului minister si care are grija ca toate obiectivele ministerului sa fie puse in practica in cel mai eficient mod posibil.

Nu de putine ori ramurile activitatii statului nu sunt cele pe care le stim deja, ministerele ajuns sa „acopere” si alte sectoare sau domenii, in functie de nevoile punctuale care exista la un moment dat. Asa se face ca in lume intalnim foarte multe ministere aparent ciudate, care sunt exemplul clar al nevoii unei diversitati mai mari a organelor centrale utile administratiei de stat…

Ministerul pentru yoga. In India avem un astfel de minister interesant. In 2014 guvernul de atunci a reusit sa creeze un nou minister pentru a promova practicile traditionale medicale indiene si yoga. Ministerul se numea AYUSH, ingloband toate denumirile acestor practici si evident yoga. Ministrul era Shripad Naik, un adept al acestor practici traditionale.

Ministerul a ajuns sa starneasca foarte multe controverse, insa a rezistat suficient de mult cat sa aiba si o campanie de succes, Ziua Internationala a Yoga, in 2015. Au participat peste 35.000 de oameni, inclusiv ministrul, era intr-o luna iunie perfecta pentru activitati in aer liber, asa ca ziua respectiva a fost una perfecta pentru reintoarcerea la traditionalism.

Ministerul Fericirii. Unde ai fi putut sa ai un astfel de minister? In Emiratele Arabe Unite, cu siguranta. Acolo chiar ai nevoie de asa ceva avand in vedere cate resurse sunt si cat de bine o duc oamenii. Ministerul a avut si ministru, s-a infiintat in 2016. Ministrul era Ohood Al Roumi, al optulea ministru-femeie din cabinetul cu 29 de membri. Pana in 2021 misiunea ministerului a fost sa aduca tara in top 5 cele mai fericite tari din lume.

Cum putea face acest lucru? Prin armonizarea planurilor guvernamentale si politicilor, programelor guvernamentale, fireste. Potrivit rapoartelor recente legate de fericire, EAU-ul este pe locul 28 din 157 de tari care se regasesc pe lista. Nu e rau deloc daca ne gandim ca a venit si criza medicala si financiara si Emiratele Arabe Unite inca au prins un loc 28 la capitolul fericire.

Ministerul toaletelor. La cat de multe toalete sunt in lume si la cat de multa lume are diverse nevoi zilnice era firesc sa avem si asa ceva. Japonezii au fost primii care s-au gandit la ministerul toaletelor. Era firesc sa vedem ministerul in Japonia de vreme ce are deja un muzeu al toaletelor de peste 60 de milioane de dolari.

Ministrul pentru „Abilitarea femeilor” si-a adaugat si alt titlu alaturi de cel oferit oficial, ministrul toaletelor, in 2014. Ca sa poata avansa femeile in directia dorita era obligatoriu sa se imbunatateasca sistemul public de toalete. Se pornea de la premisa ca femeile care lucreaza mult afara au nevoie la baie si nu pot folosi toaletele murdare din locurile publice, din parcuri.

Consiliul sau Ministerul Expertilor in ceai. Vreme de 99 de ani guvernul american a avut o echipa de experti care verificau calitatea ceaiului… gustand din el. Legea din 1897 legata de importul ceaiului a dus la crearea acestui consiliu important pentru verificarea ceaiurilor ce ajungeau pe teritoriul Americii.

Orice lot era testat, se luau niste mostre si se… degustau ceaiurile rezultate. Si s-a tot baut ceai pana cand guvernul a realizat ca nu prea avea rost un astfel de consiliu, s-a incercat dizolvarea lui pana la urma. Intr-un final s-a terminat si cu acest consiliu, de abia in 1996, cand Bill Clinton, presedintele de atunci, a propus sa nu mai fie pus ceaiul pe lista produselor care aveau nevoie de foarte multe verificari si de standarde de calitate mai mari decat alte produse.

Oficiul/Ministerul Protectiei Planetare. Este parte din Oficiul Securitatii si Asigurarii Misiunilor. Ideea e simpla: sa exploram responsabil sistemul solar si sa nu contaminam biologic mediile explorate, sa ne asiguram ca luam toate masurile de precautie pentru a proteja biosfera Terrei in caz ca gasim viata si in alta parte.

Din 1967 exista mereu un ofiter al protectiei planetare. Si are si un salariu care se potriveste cu responsabilitatea care vine la pachet cu un astfel de job: 187.000 de dolari americani pe an. E mult, e putin, nu stim, dar cand ne gandim la sistemul solar si la univers nimic nu pare sa fie prea mult, mai ales daca ne putem baza pe respectiva persoana sa ia cele mai bune decizii pentru noi toti😊.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?